OSIGAN: ” Visul nostru este să dăruim oamenilor noi piese care să-i facă mai fericiţi”

Întotdeauna cineva are grijă să ne uimească, să ne dea lecţii de viaţă capabile să ne mobilizeze, să ne dea puteri pentru a ne duce cu demnitate crucea destinului până la capăt. Astfel, când nici măcar nu te aştepţi, apar de pe undeva persoane, talentul şi voinţa cărora trezesc admiraţie şi greutăţile oamenilor obişnuiţi devin neimportante.

Talentați, plini de viață și iubitori ai muzicii de suflet!Astfel sunt cei 2 frați din formația OSIGAN, Ion și Sergiu Gandrabura. Nu am rezistat ispitei și le-am solicitat un interviu.

1. Care a fost începutul fraților Gandrabura? Sunt convinsă că oamenii ar vrea să știe câte ceva despre evoluția voastră în patria cîntecului. Așadar cum a început totul?

Sergiu: Talentul de a cînta se trage de la părinți și bunei. De mici copii cîntam pe la şcoală la diferite festivităţi. În calitate de compozitori ne-am manifestat pentru prima dată  prin clasa a patra. La şcoală trebuia să pregătim o piesă. Am luat cartea şi am plecat la şcoala de muzică. Acolo am arătat piesa profesoarei de specialitate. Ea ne-a interpretat-o la pian după notele muzicale compuse şi noi ne străduiam să ţinem minte melodia. Și așa o cîntam împreună de cîteva ori după care am plecat acasă. În ziua cînd trebuia să prezentăm piesa pregătită, am uitat-o şi am fost nevoiţi să compunem o melodie proprie pentru a ieşi din încurcătură. Am cîntat piesa într-o variantă nouă şi spectatorii au rămas satisfăcuţi aplaudîndu-ne. La acel moment nu am luat în considerație acest talent al nostru de a compune muzică şi aşa a trecut timpul  pînă în anii de facultate. Cu toate că interpretam sute de piese la chitară, nu am încercat  să compunem ceva propriu pînă într-o bună zi.

Ion: Motivaţia supremă a fost dragostea. Pe atunci Sergiu se întîlnea cu o domnişoară care scria poezii. El se simţea incomod că ea îi dedicase cîteva poezii, iar el nu avea nici una pentru ea. În acel moment a şi apărut o poezie de dragoste dedicată tinerei poetese. Mai apoi  i-a venit ideea să transforme poezia în cîntec. Zis şi făcut. Erau nişte momente fericite pe care le trăiam cu toată familia. Văzînd că Sergiu a compus o piesă de dragoste, m-am  gîndit să compun şi eu una. După aceasta au urmat şi celelalte .

2. Ce v-a facut să alegeți meseria de cîntareți? Sau este un hobby?

Sergiu: Dragostea pentru muzică cred ca este genetic de la părinţi şi bunei. Bunelul din partea tatălui cînta în corul din sat, iar bunica din partea mamei cînta în biserică. De mici muzica mereu era prezentă în familia noastră, se cînta la zile de naştere, hramuri etc. Iniţial muzica o priveam ca un prilej de a ne veseli cu prietenii și rudele la careva sărbători sau ieşiri la iarbă verde. Cu timpul însă toţi care ne auzeau cîntînd rămîneau plăcut surprinşi de ceea ce facem, mulţi dintre care spuneau că ne văd în viitor  interpretînd pe scenă. Acest fapt şi ne-a motivat de a merge pe această cale.

3. Cine scrie versurile și melodia și ce vă inspiră atunci cînd compuneți o melodie?

Ion: Iniţial am început a scrie versurile şi melodiile aparte, însă erau momente cînd simţeam nevoia de ajutorul celuilalt şi astfel ne completam. Peste ceva timp am început a compune melodii pe versurile lui Grigore Vieru şi Mihai Eminescu. Sursele de inspiraţie sunt extrem de diverse la baza cărora stă  dragostea faţă de cei dragi, față de patrie, neam, natură şi dăruirea de sine pentru creaţie.

4. De ce anume OSIGAN?

Sergiu: Totul a pornit de la faptul că suntem în familie 3 fraţi. Acest moment am încercat să-l includem şi în denumirea formaţiei, astfel fiecare literă din denumirea formaţiei reprezintă iniţialele fiecăruia din noi şi anume Oleg, Sergiu, Ion Gandrabura, fiind de fapt şi orînduirea în care ne-am născut.

5. Care sunt recentele voastre colaborări și ce colaborări planificați pe viitor?

Ion: Cînd am realizat propriul album  „O zi de o viaţă”, am avut onoarea să-l cunoaştem pe duhovnicul poetului Grigore Vieru, și anume pe Preacucernicul Părinte Ioan Ciuntu. Ascultînd piesele noastre, el ne-a binecuvîntat și ne-a spus să compunem piese pe versurile lui Grigore Vieru. Aşa rînd pe rînd, piesă după piesă, am mai făcut un album dedicat Marelui Poet al Neamului Grigore Vieru. La acest album i-am avut în preajmă pe Bunul Dumneazeu, Părintele Ioan Ciuntu, Liuba Tomşa – consilier cultural al Asociaţiei creştin –ortodoxe “Ştefan cel Mare şi Sfînt”, pe Doamna Raisa Vieru -  soţia poetului Grigore Vieru şi pe Marele Actor al Neamului Mihai Volontir. Ei au fost acei care ne-au povăţuit şi ne-au încurajat spre acest pas responsabil – crearea albumului “Către celălalt Luceafăr”. Desigur că pledăm pentru colaborări noi și  frumoaseîn primul rînd pentru dezvoltarea culturii naţionale, dar şi pentru creaţie.

6. Ce vi s-a parut cel mai dificil la început?

Sergiu: La început întotdeauna problema constă în promovarea melodiilor. Ştiam  doar că, ce nu s-ar întîmpla, noi trebuie să compunem muzică, să facem înregistrări, să muncim înainte, lucru care ne-a motivat să creăm noi piese.

7. Aveti  și talente ascunse?

Sergiu: Un talent ascuns este cel oratoric, care prin munca scenică sperăm să-l creştem.

8. Ce cîntăreți sau formații ați remarca în peisajul muzicii basarabene?

Ion: Odată ce am apărut pe arena muzicii autohtone, majoritatea oamenilor care ne ascultă ne asociază cu formaţia “Catharsis”, chiar și ne-au numit “Tînărul Catharsis“. E un statut care denotă o responsabilitate şi o cale demnă de urmat.

9. Ce formații sau cîntăreți din străinătate v-au influiențat?

Ion: Din formaţiile străine am putea remarca pe Beatles, Scorpions şi Back Street Boys. Pe aceștia îi cîntăm şi acum.

10. Ce petreceri aveți programate pentru viitorul apropiat?

Sergiu: Cel mai apropiat eveniment este participarea la  festivalul de muzică folk din Prahova, România.

11. Ați reuțit să aveți fani? Care e segmentul care vă ascultă piesele și unde sunt difuzate acestea?
Ion: Primii fani au fost membrii familiei, mai apoi prietenii apropiaţi, colegii de liceu, de facultate și serviciu. După aceasta deja am ajuns într-o familie nouă de fani și anume a poetului Grigore Vieru. Segmentul persoanelor care ne ascultă piesele este larg, de la copil pînă la cel încărunţit. Ne străduim ca prin muzica noastră să ajungem în sufletul fiecăruia, pentru că fiecare vîrstă este frumoasă şi merită trăită din plin. Piesele noastre la moment sunt difuzate la mai multe posturi de radio printre care se numără și “Vocea Basarabiei”, “Pro FM”, “Arena FM”, “Radio Noroc”, “Radio Moldova” şi “Radio Plai”.

12. Ce faceți ca să fiți atît de uniți? Care este secretul?

Sergiu: Secretul ar fi dragostea şi ataşamentul pentru creaţie, dezvoltare și atingerea a noi scopuri. Cum spunea Grigore Vieru în unul din aforismele sale: “Talentul a spus că mă ajută, dar munca chiar m-a ajutat”. La această margine de idei pot menţiona că munca este de fapt şi prietenul nostru devotat.

13. Ce părere aveți despre showbiz-ul din Moldova?

Ion: Cred că showbizul în Moldova este la etapa de start a dezvoltării sale. Mai este încă loc pentru creştere și promovare. Din motivul că suntem o ţară mică fără tradiţii în acest domeniu, trebuie să depunem un efort mai mare pentru a fi auziţi.

14.Care este cel mai mare vis al vostru?

Sergiu: Cel mai mare vis e construit în baza micelor succese, ceea ce pentru noi ar însemna o continuă inspiraţie şi entuziasm pentru muzică și creaţie. Visul nostru este  să dăruim oamenilor noi piese care să-i facă mai fericiţi, mai iubitori de viaţă și  mai optimişti.

15.Suntei preocupați de originalitate și personalitate?
Ion: Originalitatea constructivă e direct proporţională cu succesul, astfel cu cît eşti mai diferit de alţii prin felul de a crea, cu atît şansele de a te promova sunt mai mari.

16.Ce a mai rămas viu în melodiile basarabene?

Sergiu: Vii sunt melodiile care ne manifestă pe noi ca naţiune, neam, cultură şi  sunt aproape de sufletul nostru.

Dacă dorești să asculți o piesă a trupei OSIGAN, click aici .