tăcere

îmi este mai uşor să-ţi citesc privirea decît să-ţi ascult cuvintele.da, uite,am ajuns şi la o aşa situaţie cînd tu nu îmi mai provoci suferinţă ci doar dor.amintiri vagi dar nu şterse.eu mă simt rău,pentru că simt că nu ai fost al meu niciodată şi că pozele mint.simt că buzele tale nu le-au cunoscut pe ale mele, şi că privirea ta demult mi-a şters chipul.

tac.uite aşa mă provoc să fiu puternică,dar privesc la tot ce faci şi ce se întîmplă şi te vreau mai mult departe de tot.şi vreau să plec,sincer.

mă simt rău că m-ai uitat.şi că uite, e vară, dar mai ieri era octombrie.dar soarele s-a ascuns, e frig şi vîntul nu încetează să fluiere pe sub ferestre.

am cîştigat liniştind furtuna din mine, dar sunt clipe în care mă provoc singură pe mine înnecîndu-mă tot în ea.

iar tu taci pe cînd eu număr.

1..2….3

şi nu mă opresc pentru că pozele nu vorbesc.

567…568…569…57…