întrebarea mea
Demult nu am mai trecut pe aici. Au fost mult evenimente asupra cărora vroiam să mă expun, dar am ajuns la concluzia că sunt cam dăunător cauzei, cu polemica mea care trage spre extremă niţel. Astăzi însă ma sfărâmat toată ziua un gând de care nu mai pot scăpa. Imaginaţivă că exact cu 71 de ani în urmă, ambasadorul sovietic la Bucureşti ducea la Cotroceni primul ultimatum sovietic în care se cerea cedarea Basarabiei şi a unei bucăţi dinspre nord, din Bucovina. Oare cum au citit, ce au gândit, ce au simţit atunci acei oameni?! Oare ce sentimente te încearcă atunci când ştii că ţara îţi este sugrumată, iar tu eşti primul care ştii despre asta şi nu poţi face nimic, eşti un gunoi în imensul univers?! Nu mi-am pus şi întrebarea ce au simţit românii de aici, din estul Moldovei medievale, pentru că ştiu prea bine ce au simţit!Mă mai întreb doar un singur lucru, dacă nu s-a învăţat lecţia?! Şi din păcate, constat că nu s-a învăţat. Pentru nimic în lume nu aş vrea să fiu primul om care va ţine în mână un act care va anunţa pierderi teritoriale din Ardeal! Şi acest act va fi, pentru că incompetenţa clasei politice de acum e mai izbitoare, decât cea de acum 71 de ani. Aş vrea ca numai noi, doar românii de aici să rămânem cu acest gust amar, al trădării, al incompetenţei.
Te iubesc, Românie! ...dar din păcate azi, la 71 de ani de la moartea ta clinică, sunt unul dintre tot mai puţinii români, care te iubesc.
Sursa
2011-06-26 23:19:00