Agonii

întunericul îţi urlă în spatete încolotăceşte ca o cobrăîn ritualul veninos al tăceriiurme de surâsuri se preling pe pereţiumbre îţi dilată privireaşi gheare îşi plimbă obscurulpe dinăuntrul trupuluiinima devine otrăvitoareîmbrăţişată cu iederile mucegăite cutele pielii schiţează unghiuri magiceeşti o epavă ancoratăla marginea fluviului