Vespasian Lungu
28.05.2011Dis de dimineata, dupa ritualul cafelei, am pornit la drum. Destinatia - Braila. Doream sa participam la premierea Concursului national de pictura si grafica "Vespasian Lungu", editia a XVI-a. Nu este doar o coincidenta de nume! Pictorul Vespasian Lungu a fost (si ramane) unchiul meu. Am fost tentat de mai multe ori sa scriu despre el, dar cred ca inca nu sunt "copt" pentru a-i ilustra cum se cuvine personalitatea ...
Pe drum, inainte de a ajunge in oras, am oprit sa culegem florile care-i placeau atat de mult. Strada Mare ne-a primit in liniste si cu multa caldura (la propriu) iar gandul ne-a zburat la paharul de braga rece cu care ne trata intodeauna unchiul cand veneam in vizita.
In holul Teatrului "Maria Filotti", intro atmosfera discreta, a avut loc festivitatea de premiere. Sotia mea si eu eram singurii profani intro familie de mici si mai mari artisti. Interesant a fost faptul ca, la un moment dat, cand ne-am intalnit privirile, atat eu cat si directorul Scolii Populare de Arte, am simtit ca trebuia sa salutam si am facut lucrul acesta fiecare intrebandu-se de ce. Mai tarziu, cand am facut cu emotie cunostinta, am inteles ca uneori legaturile de suflet se stabilesc si nonverbal.
Preocupati de calitatea lucrarilor ce au intrat in concurs membrii juriului si-au concentrat atentia pe latura artistica si si-au exprimat parerile cu privire la nivelul participarii celor 73 de mici artisti. Doi oameni ne-au atras atentia cand au vorbit despre pictorul Vespasian Lungu. Este vorba despre artistul plastic, d-na Marilena Ioanid si despre directorul Scolii Populare de Arte si Meserii, dl. Romeo George Bunea. Tonul vocii lor arata respectul si dragostea pentru cel ce a fost pictorul, profesorul si prietenul apropiat. Va multumim!
Am vizitat Sala de pictura dedicata unchiului meu si am descoperit cu emotie batranul sau sevalet innobilat de basca pe care pictorul o purta cu mandrie, ca un semn al apartenentei la tagma artistilor, dar si, atat de draga lui, traistuta bucovineana. Tuburile cu vopsele raspandesc si astazi mirosul care ma invaluia pe vremuri cand, copil fiind, stateam zile intregi manz dupa el fascinat de chipurile pe care le zamislea dintro miscare a penelului...
Asa cum era firesc, apropierea de oamenii deosebiti de la Braila, s-a facut cu usurinta, iar povestile despre pictor, despre bucuriile si pasiunile sale, despre viata sa ne-au umplut cateva ore bune. Nu puteam rata ocazia de a fotografia fotograful, nu?
Il rog pe domnul director Bunea sa-mi dea cateva date despre doamna din fotografia de mai jos, doamna care ne-a impresionat prin sufletul depus pentru a ilustra o parte din viata culturala a Brailei. Rog sa fiu iertat pentru faptul ca nu i-am retinut numele dar ziua a fost, si nu exagerez cu nimic, uluitoare iar eu, prins in vartejul emotiilor, nu am inregistrat tot ceea ce se cuvenea sa retin.
Sursa
2011-06-23 09:34:00