„Soluția” pentru Chișinău, devine „soluție” pentru Moldova

Astăzi „garda de fier” a Partidului Comunist, în frunte cu Vladimir Voronin, a luat o decizie foarte, trebuie să recunoaștem, tranșantă. Una care blochează orice speranță de alegere a șefului statului, și conservează conflictul pentru încă cîteva săptămîni și chiar luni. „În condițiile create Partidul Comuniștilor nu poate avea o agendă comună cu reprezentanții regimului de guvernare și pînă cînd judecătoria nu va adopta o decizie bazată pe lege, referitor la organizarea de alegeri repetate în municipiul Chișinău, fracțiunea noastră va boicota ședințele parlamentului”, a declarat-o chiar șeful partidului în cadrul unui briefing. Tot în acest timp, fostul candidat al aceluiași partid, Igor Dodon, a depus o contestație la judecătoria sectorului centru al capitalei pentru a cere „infirmarea legalităţii turului doi al alegerilor pentru funcţia de primar general al mun. Chişinău, declararea nulităţii şi dispunerea organizării votării repetate”.

Dacă tot a intrat în acest joc, țin să cred că PCRM deține suficiente probe (sau insinuări de probe), încît să nu se facă de rîs și să pretindă că „într-adevăr alegerea primarului capitalei a fost falsificată”. Dar nu sunt nici atît de naiv să cred că AIE îl va ceda pe Chirtoacă, în favoarea lui Lupu. Sau mai bine-zis să cedeze capitala comuniștilor în scopul eventualei alegeri a președintelui democrat. Și mai simplu spus: „cioara din mîini, pentru cocostîrcul din cer”. De aici dilema. Pe de o parte Alianța a obținut înscăunarea primarului său, iar din altă parte aceasta o depărtează și mai mult de alegerea Președintelui țării.

Înțeleg opiniile editorialiștilor care spun că nealegerea lui Dodon, va apropia Legislativul de alegerea Președintelui țării, însă aceștia probabil nu au luat în calcul că PCRM se află pe o pantă abruptă și va utiliza orice pîrghie legală (și mai puțin) pentru a nu se prăbuși pentru totdeauna în prăpastia partidelor extraparlamentare, iar de acolo să piară de tot. Greii partidului, parte din care nu face Dodon, vor utiliza inclusiv șantajul boicotării pentru a-și menține avantajul cauzal.

Consider că le va reuși, iar cine este de altă părere să-și amintească de trista experiență a boicotării Referendumului din 5 septembrie 2010. Dacă PCRM a reușit să țină în case o jumătate din populația țării, de ce să nu le reușească controlul propriilor deputați. Vor boicota ședințele Parlamentului, fiind în acest timp fie la mare, fie în alte părți, în timp ce țara va mai staționa ceva timp în incertitudine politică. Și cît de servile și politizate ar fi instanțele judecătorești, situația este pusă de o așa natură că alternative practice nu există. Ori, ori. Evident și AIE ar putea încerca un șiretlic, iarăși „ajustînd” norma consituțională cu privire la alegerea șefului statului, dar comuniștii o vor contesta imediat cu trimitere la Curtea de la Veneția. Ori, Înalta Curte a spus (cu titlu de recomandare) că o normă constituțională nu poate fi modificată printr-o lege organică, ceea ce e logic. Iar orice diversiune în acest sens, va fi alogică și respectiv contestată. Astfel, urmînd logica „trăind cu lupii trebuie să urli la fel ca ei”, și AIE va trebui să joace, la fel, mărunt cu șantaje de gen „interzicerea simbolurilor comuniste pe teritoriul Republicii Moldova”.

În acest sens, unica soluție viabilă se pare a fi Igor Dodon. Cît de straniu ar părea acest lucru, anume ex-candidatul comunist la funcția de primar al capitalei, Igor Dodon, care pe de o parte este nemulțumit de pierdere, iar pe de alta nu i se va permite să ia conducerea partidului așa cum și-ar dori, ar putea fi cel care grație scorului bun pentru o „recompensă” pe măsură, să fie „soluția” de  alegere a șefului statului. Recompensa bineînțeles politică și de protecție. Acest lucru primul l-a înțeles Vlad Filat, sau l-au înțeles toți, dar grație trecutului comunist al liderului democrat și anticomunismului permanent și concurenței directe a liderului liberal anume lui Filat i-a căzut misiunea de a vorbi cu Dodon. Și să nu se supere Constantin Tănase că Filat îl menajează pe „neostalinistul în ițari”, dacă e absolut neangajat și crede în alegerea Președintelui RM.

Liderul liberal-democrat se pare că s-a luat foarte serios de misiunea revenită, chiar din prima zi „d.a.l.g.” (n.a. după alegerile locale generale) a anunțat că a vorbit cu Dodon, l-a felicitat cu scorul obținut și consideră că „Dodon nu ar putea face parte din echipa sa, pentru că este comunist”. Dar dacă  nu ar fi comunist? Anume aici pare a fi dezlegarea. Dacă Igor Dodon se retrage din partid împreună cu un număr suficient de deputați care să contribuie la alegerea Președintelui din partea Partidului Democrat, în schimbul a să zicem postului de Ministru al Economiei (care tot unui democrat îi aparține)? Asta să fie soluția?

Răspunsul nu-l putem cunoaște, și nici miza deocamdată. Însă totul e posibil. Și e posibil ca anume așa și să fie. Trebuie doar să mai treacă ceva timp. Și să mai suportăm situația și așa tensionată de caniculă.