Hiene fără suflet

Am rupt cămașa lăsînd să cadă toți nasturii, cu sticla în mînă privesc la lumea ce mă judecă prin priviri.Beată,da!,beată merg alene desculță prin ploaie, înghit cu multă plăcere fum de țigără.Mă numiți mizerabilă, dar priviți!,de ce nu priviți?ați vrut corp,ați vrut sînii,poftim!luați!

Îmi curge sînge, și nici nu am putere să văd de unde și de ce.Negru?!Ah,da,negru, vine seara, iar cîini de pe strada asta nu mai încetează să latre. Mă doare capu!Mie rău de voi, de voi toți aștia care vă credeți buni!Credeți să vorbește vinul?!!!Nu!Vorbesc eu și starea asta care îi vine să vă strîngă pe toți de gît.

Printre voi nu am fost niciodată fericită,mă salvau doar căștile pline de muzică,doar așa vă evaporam cuvintele pline de spume.

Plec,acum cît mai am dorință, cît mai pot decide eu pentru mine.

nu mă întorc, nu am destinația voastră.