varzari e de la vara, nu de la varza
Nu stiu cand am inceput sa gatesc. Am invatat de la mama, tata, bunica, matusi, sora, de mica. Prima mancare mai serioasa, peste care am soptit cuvinte de prima dragoste, am facut-o pe la 17 ani si incercam sa impresionez un baiat. Cartofi cu carne, facuti cu telefonul la ureche. Mama gatea odata cu mine si cred ca avea si ea emotii de adolescenta.
Imi placea cand eram “acasa la mama” sa fac impreuna cu ea, feluri peste feluri de mancare. Norocul meu a fost ca si tatal meu gatea. Bucataria era locul nostru. Aveam si un cuptor electric, pe care il duceam si aduceam de la balcon ca sa facem placintele sau “gainile fripte”. Nu ieseau decat la cuptorul vechi, negru, pe care il mai mascam cu cate un prosop de bucatarie. Abia cu cativa ani in urma a fost trimis la tara, la binemeritata odihna. Fiecare casa are mirosul ei, fiecare gospodina are stilul si secretul ei. Daca dai aceleasi ingrediente catorva persoane, fiecare mancare va avea gust diferit. Cel mai mare “secret” este sa gatesti cu drag. Si sa fii calm cand faci aluat .
Imi placea la bucatarie. Geamul dadea spre un camp si padurea Durlestiului. Dar asta demult, pentru ca totul s-a schimbat … Pe pervaz era “ca la tigani”, cum spunea mama. Ceasul desteptator, pastilele lui tata, o oglinda, foarfeca, penseta, pila, ac cu ata, solnita, hartiute cu numere de telefon, o vaza, “nastoika kalenduly” si tot ce va puteti imagina ca s-ar putea aduna pe un pervaz de bucatarie . Bucataria era mare, acolo ne petreceam impreuna mult timp. Nu stiu de ce ne “primeam” musafirii in sufragerie numai daca veneau mai multi de 4
. Altfel – stateam la bucatarie, toti, in jurul unei mese. “La peste”, “la placinte”, “la coltunasi”, “la friptura”, “la mamaliga cu brinza si smantana”, “la clatite” – la bucatarie…
Ingredientele erau simple. Nu stiam de mozzarela, parmezan, oregano, prosciuto, rucola, avocado etc. Primavara, asteptam urzicile, ridichile, castravetii. Iarna – aveam muraturi si dovleci la balcon. Toamna, conservam, conservam, conservam … Iar vara – improvizam pe teme libere .
De ce mi-am adus aminte eu de bucataria “de’acasa”. Caut reteta de varzari.
Varzari sunt placinte cu visine. Se pot face si cu prune. Fiind fructe de vara, in popor s-au numit varzari. In popor varza era curechi . Dar gugl’ul imi tot da retete de placinte cu varza
. Sunt foarte bune, eu am facut chiar saptamana trecuta, dar vreau sa fac varzari. Cu visine curatate de sambure, presarate cu zahar, lasate la “inmuiat”. Au un gust extraordinar. Cand stii cum sa le faci
. Poate are cineva reteta, eu oricum o sun maine pe matusa’mea, ca maica-mea nu avea printre specialitati asa desert.
Oare varzarii sunt “пирожки с вишнями”?

Sursa
2011-06-19 23:27:56