pentru că mă doare orice ați spune

Eu mereu spun că durerea se acoperă cu fericire, cu lucruri mici și drăguțe, cu momente speciale,etc.Dar astăzi sunt dispusă să scriu despre durerea mea, nu știu cît de mult îmi aparține dar o simt uneori chiar și atunci cînd zîmbesc.

Am toate motivele să fiu fericită, am un tată grijuliu, am o casă unde pot mereu veni și pleca,am prieteni, am super prieteni și totuși…Ceva nu ajunge, asta e concluzia mea.

La început credeam că e din cauză că sunt singură, că mă simt așa fără rost.Dar vina singurătății o am eu, nu e nimeni altcineva vinovat de ea.Cred că mă doare pentru că nu mai sunt eu.Vreu nu vreu, am dispărut involuntar.Și m-ai mult că aș pleca oricînd de aici, doar să nu mai văd patul ăsta, camera asta, aceleași voci ale vecinilor de peste perete.

Nu e PMS, și nici alte depresii.

Și în momentul ăsta public postul, las PC-ul și mă duc să-mi schimb camera.Am mult de pus la loc și aruncat, dar știu că prin hainele alea aruncate,caiete și o grămada de foi, mi s-a rătăcit Eul.

Durerea va dispărea în timp, cu alte amintiri, cu alte persoane, în altă ȚARĂ și alt ORAȘ.