Capela de la Călăraşi. 13-20 august 2010.

O săptămînă în care am fost rupţi de civilizaţie. Fără servicii comunale, fără paturi moi. Apă potabilă la un kilometru. Apă pentru construcţie şi nisipul – la doi kilometri.

Hrană – ceea ce am pregătit la bucătăria improvizată la umbra unui tufiş de salcîm. Adăpostul – o improvizaţie de nuiele, fîn, crengi şi polietilenă.

Surse de informare “imparţiale” – zero.

În schimb, am avut din plin entuziasm, credinţă, şi dorinţă de a face un lucru bun.

Între 13 şi 20 august 2008, am lăsat traiul de rutină din mijlocul “civilizaţiei” în schimbul a cîtorva zile de muncă cu drag şi a cîtorva nopţi cu cer senin şi cîntec de chirieci.

Mai jos urmează o mică galerie de fotografii din acele zile de muncă, grele prin călduri şi lipsă de comodităţi, dar frumoase prin spirit de camaraderie, motivaţie şi bucurie de a face un lucru bun.