Luceafarul

la orele de romana trebuia sa invat citeva strofe din acest magnific poem de Eminescu….si eu le-am ales pe acestea , mi se par cele mai frumoase din intreaga poezie…

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fara sat
Si pline de-ntuneric.

Din sfera mea venii cu greu
Ca sa te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin, odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

O, vin, în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sa rasai
Mai mândra decât ele.

O, esti frumos, cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!

Ma dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde.

Dar cum ai vrea sa ma cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?

Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as începe
Desi vorbesti pe înteles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamânt
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pamânt,
Fii muritor ca mine.

Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa stii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, ma voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sa ma dezlege.

Si se tot duce… S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.