Totuşi, ce este extremismul?

Unul dintre termenii tot mai des utilizaţi în ultimul timp în societate este cel de “extremism”.  Cu toate că acest termen este utilizat destul de frecvent de presă, de către politicieni sau simpli cetăţeni, nu există o definiţie unanim acceptată a sa.

Dar, în încercarea de defini ce este, de fapt, extremismul, trebuie să ţinem cont de o realitate: în societatea noastră se confruntă două mari sisteme de valori: tradiţionalismul şi modernismul. Mai mult ca sigur, confruntarea dintre două civilizaţii incompatibile, precum este confruntarea dintre Ortodoxie şi Apus, impune automat fiecărui fenomen din societate două definiţii. O definiţie corespunde unui sistem de valori, iar a doua definiţie – sistemuli de valori opus.

Astfel, termenul de extremism, la fel ca alţi termeni precum “bine”, “dragoste” sau “perfecţiune”, nu poate avea o definiţie generală. În cazul nostru, al societăţii dintre Prut şi Nistru, avem două definiţii pentru termenul respectiv, lucru cauzat, după cam am mai specificat de ciocnirea a două sisteme de valori, diferite prin esenţă.

Să începem cu duşmanii. Conceputul apusean oferă termenului “etremism” următoarea definiţie:

“EXTREMÍSM s. n. Atitudine, doctrină a unor curente politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. – Din fr. extrémisme.”  (sursa: DEX98).

Observăm că definiţia oficială se rezumă doar la aspectul politic. Într-adevăr, acest termen este de esenţă politică, apărînd în epoca modernă. El reprezintă o armă ideologică foarte distructivă, folosită de promotorii democraţiei cu scopul de a-şi crea duşmani. Sub eticheta de “extremist” au căzut de-a lungul timpului majoritatea personalităţilor, ideologiilor sau curentelor sociale care s-au opus democraţiei.

Astfel, termenul respectiv, a fost folosit de-a lungul timpului în scopuri murdare. Să ne amintim că majoritatea personalităţilor româneşti integre, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Radu Gyr sau Corneliu Zelea Codreanu au fost catalogaţi ca extremişti, cu toate că, prin valorile pe care le împărtăşeau, ei se situau pe axa valorică a neamului românesc.

Mai recent, paradigma postmodernă utilizează aceeaşi tactică: oricine nu convine democraţiei este etichetat ca extremist şi prin urmare, fie decedează misterios, fie este atacat militar, fie îi este impus embragou economic.

Deci, punctul de vedere occidental privitor la “extremism” este valabil doar în cadrul sistemului de gîndire respectiv. El este utilizat fie în scopuri perfide, fie din necunoştinţă şi nu este în concordanţă cu sistemul nostru de gîndire.

În civilizaţia răsăriteană, acest termen nu a existat pînă la ciocnirea cu apusul. El este un neologism, care nu-şi are loc în vocabularul nostru, nici ca formă, nici ca înţeles. Pentru noi există alţi termeni care, transpuşi în limbajul occidental, ar avea acelaşi înţeles: viclenia, stăruinţa în păcat, ura, gîndul ascuns, încăpăţînarea, etc.

Dar, în contextul care acest termen a pătruns în limbajul nostru, se cere să-i acordăm o definiţie. Iar acesta ar fi următoarea:

Extremism – atitudine, gîndire sau faptă, prin care se urmăreşte un scop rău şi ne-mîntuitor, fie că el este impus pe cale democratică sau violentă.

Pentru noi, românii conştienţi, parte a civilizaţiei ortodoxe,  ”extremism” este tot ce contravine legilor şi principiilor noastre de existenţă, şi care ne pune în pericol realizarea scopului nostru în viaţă.

În această ordine de idei:

• toate cele trei civilizaţii expansioniste din lume (occidentală, musulmană şi iudaică) sunt extremiste, fiindcă urmăresc distrugerea noastră ca civilizaţie şi transformarea noastră fie în consumatori roboţi, fie în suspuşi ai lui Allah, fie în robi ai “poporului ales”.
• toate “valorile” care vin din exterior în scopul nimicirii noastre (democraţia, toleranţa, multicultoralismul, nediscriminarea), sunt extremiste, şi trebuies refuzate, în cel mai bun caz.
• toate organizaţiile politice, non-guvernamentale sau sectare care activează pe teritoriul nostru cu scopuri oculte şi distructive sunt extremiste, trebuisc oprite din activitate şi interzise total.
• toţi acei care califică valorile noastre creştine, eroii noştri, sau modul nostru de gîndire ca fiind extremiste, cu scopul ascuns de a ne discredita şi supune, sunt extremişti şi duşmani de moarte ai  poporului nostru.