Chirtoacă mobilizează o Alianţă “divizată”

Coaliţia de guvernare efectuează o tentativă de resuscitare pentru a ieşi din situaţia complicată în care a nimerit după ce a fost aproape de a pierde capitala. Pentru a depăşi acest eşec electoral, dar şi un uşor şoc politic, componentele AIE-2 au ieşit în faţă, într-o coloană comună şi aparent integră, promovându-l pe Dorin Chirtoacă la funcţia de primar al Chişinăului. Unii au trecut peste propriile ambiţii şi planuri politico-electorale (Filat), altora le-a crescut înfumurarea (Ghimpu), dar oricum toţi cei trei au ajuns la un compromis, care atins înainte de 5 iunie ar fi redus la zero şansele comuniştilor pentru turul II în capitală.

Degeaba Ghimpu a creat impresia că transmite mulţumiri democraţilor pentru că au lansat-o pe Buliga, acaparatoarea celor peste 2 procente de care Dodon avea nevoie pentru a obţine victoria finală. E limpede că astfel liderul PL a dorit să-i sară în ajutor “aliatului” falimentar  din punct de vedere electoral (PDM-ului). În realitate, Ghimpu şi alţii ascund faptul că cei care au votat-o pe Buliga puteau să opteze pentru Dodon în loc de candidatul unic al AIE-2 – Chirtoacă, asociat cu „unionismul” sau „lipsa de autonomie faţă de unchiul său” etc.

Falsa percepţie că oricine ar vota pentru Chirtoacă doar pentru că nu-i simpatizează pe comunişti devine într-un mod periculos o “reţetă” greşită pentru turul II. Pentru runda secundă, cele trei partide sunt obligate să recurgă la activitate serioasă de convingere a alegătorilor indiferenţi sau dezamăgiţi.  Iar această agitaţie electorală nu trebuie să aibă loc exclusiv la posturile TV şi radio, ci în teren, având la mână dovezi şi argumente temeinice în favoarea lui Chirtoacă. Altfel, vom merge pe scenariul referendumului eşuat din 2010, când încrezuţi în sine AIE-1 a deschis calea spre ulterioara destrămare şi organizare a unui nou scrutin electoral.

Sesizăm că nu doar comuniştii aplică metode de “isterizare” a populaţiei. Şi cei din Alianţă, chiar în declaraţia politică de susţinere a lui Chirtoacă şi a unor alianţe AIE-2 regionale şi locale, vor să mobilizeze electoratul folosind ca „sperietoare” posibilitatea apariţiei unui “nou regim autoritar” odată ce candidatul PCRM se va impune în capitală. De asemenea, aceştia vorbesc despre iminenţa unor alegeri parlamentare noi ca rezultat al pierderii capitalei de către Chirtoacă. În realitate, anticipatele nu depind de succesele lui Dodon şi Chirtoacă la alegerile municipale, ci de capacitatea AIE-2 de a obţine deschidere din partea comuniştilor, încheind epopeea cu alegerea preşedintelui ţării. În opinia lor, electoratul gândeşte simplist şi se mobilizează din frică faţă de comunişti, dar aceştia nu vor să accepte faptul că dacă ar fi fost aşa atunci comuniştii nu cucereau Consiliile municipale din Chişinău şi Bălţi, precum şi nu se impuneau în mai puţin de jumătate din administraţiile locale.

Cu toate acestea, Chirtoacă devine pe neaşteptate un simbol al întregii Alianţe, un lider unic pe care însă toate cele trei forţe sunt impuse să-l sprijine, în condiţiile în care Filat nu vrea deloc să contribuie la creşterea popularităţii lui Chirtoacă, la fel ca şi Lupu.

Dar poate un Chirtoacă să salveze Alianţa plină de fisuri şi animozităţi cronice? Răspunsul este “nu”? Asta pentru că această guvernare a apărut ca ripostă la ceea ce reprezintă PCRM şi a încercat dar fără succes să substituie vechiul sistem, cu unul propriu, utilizând însă principii de sorginte “autoritară”, cu înclinaţie spre “verticalizarea” puterii în stat şi monopolizarea procesului decizional.

Din păcate pentru visătorii care susţin AIE-2, semnificaţia lui Dorin Chirtoacă pentru coeziunea AIE-2 la nivel de capitală va scădea îndată după alegeri, când vom asista la noi conflicte dintre eventualul reales edil liberal cu premierul liberal-democrat, Vlad Filat, prin intermediul Consiliului Municipal. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu cooperările politice la nivel regional, unde există rivalităţi vechi necunoscute sau neînţelese de oficiile centrale ale partidelor.

Oricum, cât timp documentele de constituire şi funcţionare a AIE-2 nu vor fi valabile, orice aşteptări, ca relaţiile dintre exponenţii actualei guvernării să fie raţionalizate şi dezvoltate până la nivelul unei structuri complete şi comune de guvernare, sunt puerile. În fine, nici Dorin Chirtoacă, nici Bucureştiul, nici cercurile influente de la Bruxelles, nu vor reuşi să creeze un monolit din această Alianţă plină de interese opuse, controverse şi frustrări individuale. De aceea, doar pericolul revenirii comuniştilor mai are efecte reale de activizare a actorilor din cadrul AIE-2, având în spate vocile influente de la Bruxelles.