Pentru că mergem cu ochii în jos sau întorşi spre interior şi nu vedem cum trecerea de la o oră la alta schimbă oraşul. Pentru că atunci cînd ne ciocnim sau ne împiedicăm din întîmplare, în continuare nu ne vedem sau credem că ne-am ciocnit de un stîlp sau de o fantomă. Pentru că replica trîntită în toate felurile "ce oraş/viaţă de rahat" nu are nici o acoperire şi nici umor.Pentru că trei din patru conversaţii ar putea să nu existe, pentru că nu spun nimic; sunt goale, seci şi fricoase.Şi aceste două-trei fapte n-au sens, din vraful de explicaţii nici una nu e bună. Aşa că suntem morţi.---foto de pe written on the city (unde e viaţa scrisă a oraşelor)