157626 cazuri COVID-19 în Moldova
6366 – cazuri active
147864 – cazuri vindecate
3396 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 28 ianuarie 2021 ora 10:22


Sunt în Londra?!

Poză din galeria personală

E 4 iunie, ora 12.38 AM, iar eu m-am apucat să scriu un articol.. o.O

Stupid, mai ales că ar trebui să dorm la ora asta şi să visez ceva frumos, dar eu îs pasăre de noapte )) insipiraţia bate la uşă în momente nepotrivite…

Am început prin a spune că e 4 iunie… În ultimele zile, toţi au vorbit despre 31 mai, sărbătoare care eu nu o mai am de 3 ani de zile, absolvire, ziua copiilor, vară, examene, examene etc…

Dar Eu, eu vreau să vă vorbesc despre ceva special. Special pentru mine…

Vreau să vă vorbesc despre Londra – un oraş la care am visat mult timp şi care m-a făcut să mă îndrăgostesc şi mai mult de el… Acum, la miez de noapte sau mai bine zis în plină dimineaţă, îmi aduc aminte de toate momentele petrecute acolo, au fost multe/puţine, scurte/lungi, o tornadă  de situaţii şi experienţte unice, care sunt sigură că nu le voi uita niciodată…

Cei care mi-au mai citit cumva blogul, au văzut că eu eram un pic crazy about UK and stuff related to it şi deşi nu credeam să am parte de aşa o surpriză în timpul apropiat, am aflat că din fericire, lucruri bune ni se pot întâmpla mereu, dacă dăm peste zâne bune :)

Totul a început pe 2 aprilie, când am luat locul 2 la National Public Speaking Competition. Am aflat că pot să merg în Londra, pentru a participa la etapa internaţională a concursului. A fost o decizie greu de luat, acte de procesat, aplicări pentru vize, rezervare de bilete, achitarea tuturor costurilor de participare şi transport, dar… din fericire, cu ajutorul unor zâne bune (sf. articolului), pe 22 mai am ajuns în Londra.

Ahh… era frig în duminica aceea.. îmi aduc aminte şi acum, mai ales că de dimineaţă aveam febră… da, febră, părinţii mei cred că înebuneau de griji acasă, dar eu trebuia să văd Londra. Pe parcurs cred că până şi organismul meu simţea că e în Londra şi nu îi mai trebuia nimic, febra trecuse şi aventura începuse.

Prima zi în acolo a început cu stângul. Vânt, eu răcită încă, cartelă de telefon la care nu puteam seta internetul, telefonul murea, netbookul era mort demult, căutam  travel adaptor pentru prize britanice, arghh.

Apoi seara am vizitat oraşul Colchester, un oraş micuţ, dar foarte drăguţ, curat şi liniştit. A fost oaza mea relaxare după o noapte nedormită şi o zi aiurită.

A 2-a zi, am trecut prin trezit de dimineaţa, călătorie cu trenul înapoi în Londra şi mers direct la hotelul Imperial din Russell Square… Am uitat să menţionez, până atunci, valiza mea era peste tot cu mine şi m-am ales cu vânătăi de nu ştiu unde. În orice caz. mă bucuram când cineva îmi lua valiza şi mă ajuta la ridicarea ei prin scările interminabile (în una din zilele următoare am coborât 175 de scări în forma circulară.. ameţeam deja xD ), ale underground-urilor lor care de fapt sunt foarte curate şi te scapă de problema ambuteiajelor. Tot aici trebuie să menţionez că lumea în Londra e total diferită de cea de la noi. Cel puţin eu, am dat peste oameni foarte înţelegători, care în caz că nu ştiam în ce direcţie să o apuc, îmi dădeau toate indicaţiile necesare.

Revenind la hotel, aici a început cea mai frumoasă parte a călătoriei mele în Londra. 82 de participanţi din toată lumea (Can you imagine that?). Venisem toţi în Londra pentru concurs, dar am avut parte de o săptămână superbă  împreună cu stafful ESU, căruia îi mulţumesc încă o dată pentru tot ce au făcut pentru noi. Detalii despre activităţile noastre – altădată, acum în mintea mea e Londra.

O să mă credeţi nebună, dar călătorind înapoi acasă, obosită cum eram. când am adormit, am visat că trebuie să plec la Russell Square Station, să iau metroul până la Green Park, traseul pe care îl făceam practic zilnic şi care se vede că m-a impresionat destul de mult, la fel ca şi viaţa în Londra.

Viaţa acolo, din ceea ce am văzut eu timp de o săptămână, e minunată, pentru mine. Ador ritmul ăsta de viaţă nebun iar lumea grăbindu-se prin staţiile de metrou e ceva tipic lor. Oameni cu genţi într-o mână, cafele în cealaltă sau oameni plecând pe bicicletă la serviciu, turişti cu valize după ei.. ah.. ador toate chestiile astea mărunte care fac din Londra un oraş în care aş vrea să locuiesc pentru o perioadă de timp, mai ales că şi eu sunt în continuă evoluare, schimbare, mişcare şi mai mereu ocupată xD

E adevărat că la un moment dat ai nevoie de o pauză, dar până atunci, de ce să nu te bucuri de Londra? De ce să nu intri şi tu în acest ritm de viaţă? De ce să nu ai planuri măreţe şi să faci un pas mare spre realizarea lor? Poate Londra e un loc bun pentru aşa ceva? Poate oamenii ca mine îşi găsesc un locuşor anume acolo, fiind alături de cineva drag? Până atunci, îmi rămâne doar să visez că voi fi din nou în Londra, totuşi viza e valabilă până-n octombrie )) dar sunt sigură că nu o voi face în curând, deşi Londra va fi mereu…

În încheiere, vreau să le mulţumesc persoanelor care au făcut posibilă plecarea mea acolo, realizarea unui vis important şi oferirea posibilităţi de a trăi o experienţă de neuitat. Rotary Club Chişinău, Nicu, Mihai, Tanea, Igor, draga mea verişoară Cristina, dragi părinţi – vă mulţumesc. Mulţumiri speciale am şi pentru John, Lia, Dnul Grigore, Dna Liubec, CFBC, Alex C. – aveai dreptate, Sergiu N, Alex G, Ales S, Dima.

Mulţumesc Iulian V. Şi Mitruţ G. Pentru că mi-aţi diagnosticat articolul la un ceas târziu în noapte şi mulţumesc şi tuturor celorlalţi, cu urări de bine, rău, aşa cum sunt ele, pentru că mă motivaţi să lupt în continuare pentru ceea ce vreau.

Cheers!

See u soon :*



Sursa
2011-06-04 02:09:50



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

08:30:005 actions you can take now to improve your online privacy —» Luchian Alexandru
03:09:00White tiger și dilemele existențiale —» Viata pe Tinder – Viata amoroasa pe Tinder
21:39:34©️ Etichete —» Licurici de suflet
15:44:31Fost ministru al Finanțelor propus premier de către Maia Sandu —» Elena Robu
10:48:17”Limba română, unica stăpână” în R. Moldova. Ce avem însă în realitate? —» Elena Robu
09:28:07Asasinul orb / Margaret Atwood —» Frinturi din suflet de femeie
06:00:30Garda de Corp a Președintei, ”Șeful” de la SPPS, a făcut fals în declarații —» un alt blog
17:25:31Nu te uita în spate! —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
14:55:00Discurs inflamat la Microfonul Liber despre nedreptate —» Curaj.TV | Media alternativă
14:55:00Pierdut în labirintul instituțiilor de stat corupt şi birocratizat —» Curaj.TV | Media alternativă
14:16:00A venit din sat la Preşedinţie cu mai multe probleme —» Curaj.TV | Media alternativă
13:32:04Nicolae Mătcaș: Risipă și măsură. Biobibliografie —» Biblioteca Hristo Botev
12:09:22Liuba Dimitriu – un nume necunoscut printre poeţii basarabeni —» Biblioteca Hristo Botev
11:00:09Fără istericale! —» Viata pe Tinder – Viata amoroasa pe Tinder
10:33:2322 februarie – 5 martie 2021 sesiune online IT pentru profesori și părinți creștini —» Cursurile de computere SCRIPTEHINFO
09:48:27Болгария спасла своих соотечественников-евреев во время Холокоста —» Biblioteca Hristo Botev
06:42:53EducațieOnline.md la cheremul „influenserilor”… // Scurte concluzii —» un alt blog
20:36:21PHOTO OF THE DAY- How to relax —» ajna-blogging-press
18:18:59The world above the world —» Dragostina Vicol – jurnalism militar
18:02:14Luni, Week4 —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
17:01:47Limbajul din poezie —» Andrei LANGA. Blogul personal
16:12:20Lumea deasupra lumii —» Dragostina Vicol – jurnalism militar
16:11:40Building Single-Page Websites on WordPress.com —» costica
14:07:51©️ Încurajare —» Licurici de suflet
13:15:59MICRO ȘI MACRO COSMOSUL LUI MIHAI POTÂRNICHE —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'