Filat nu merită “premiul pentru Libertate”, iar Lupu trebuie să se abţină de la politica externă

Politica externă rămâne în continuare “colacul de salvare” și o platformă de acțiune pentru politicienii moldoveni disperaţi şi derutaţi de trenarea politică şi socio-economică, de care nu pot nicidecum scăpa, inclusiv din cauza impotenţei de a scoate la capăt cu alegerea preşedintelui.

Unii lideri ai Alianţei privesc spre Vest, alții și spre Est. Astfel, Ghimpu se uită spre Bucureşti; Filat – spre mai multe capitale europene, inclusiv Bruxelles, Berlin şi mai nou Paris; iar Lupu încearcă să se determine oscilând între Vest şi Est. Anume din cauza pendulării sale geopolitice, liderul democrat, prin cumul spicher de legislativ şi preşedinte interimar, devine vulnerabil în materie de identificare a unor vectori externi statici. Cel mai recent caz, când Lupu a declarat că Italia este “partenerul strategic” al Moldovei în procesul de integrare europeană, a arătat cât de rău stă unul din pilonii actualei guvernări la capitolul relaționarea cu partenerii europeni.

Cum poate fi Italia unul din actorii centrali ai integrării europene moldoveneşti şi de ce Lupu a decis să retrogradeze România, Lituania, Polonia sau alte ţări din ultimul val de extindere al UE, care cu adevărat susţin nu doar integrarea europeană a Moldovei, dar şi aderarea acesteia la comunitate. Cât de justificat este ca el să dea Italiei un asemenea “statut” şi asta doar pentru că moldovenii lucrează sârguincios şi contribuie la economia italiană, după cum recent a recunoscut ambasadorul italian la Chişinău, Stefano de Leo? Răspunsurile sunt evidente, căci spicherul a încurcat iţele încercând să fie mult prea pro-european şi diplomatic. Italia mai degrabă este aliatul Rusiei, decât al R. Moldova, şi asta nu doar datorită prieteniilor lui Berlusconi cu liderii ruși Putin și Medvedev, ci pentru că sunt intersectate sfere și interese economice puternice (în special în sectorul energetic). De aceea, indiferent de gradul de măgulire al retoricii lui Lupu, Roma nu poate deveni nici mai puţin, nici mai mult “partener strategic” al RM în domeniul integrării europene. Această misiune este atribuită României, iar după schimbările de la Chişinău şi plecarea nedifinitivă a comuniştilor – acceptată şi încurajată de majoritatea cancelariilor europene.

După această ipostază de confuzie, liderul PDM trebuie să-şi ajusteze retorica pentru a nu crea complicaţii de percepţie din partea partenerilor cu adevărat strategici ai RM în calea spre integrare europeană, referindu-ne nu doar la România, dar şi alte state implicate activ în susţinerea acestui parcurs – Polonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Cehia etc.

O altă situaţie jenantă legată de agenda externă în care este cramponată R. Moldova şi unii lideri politice moldoveni este decizia de a acorda “Premiul pentru Libertate” lui Vlad Filat. Pe lângă premierul moldovean, premiul va fi decernat senatorului american John McCAIN, Ministrului de Externe al Poloniei Radoslaw SIKORSKI, precum şi unor lideri ai mişcărilor democratice din Belarus şi Egipt. Penibil, dar nimeni nu poate lămuri cu ce Filat este mai bun decât Ghimpu sau Urecheanu, care reprezintă partidele implicate indirect în evenimentele din aprilie 2009, dacă într-adevăr aceasta a motivat pe Consiliul Atlantic al SUA să nominalizeze pe cineva din Moldova. În acest caz, pare straniu că premierul moldovean este premiat după doi ani de la evenimentele date. În linii generale, premiul se oferă personalităţilor marcante care au contribuit substanţial la promovarea valorilor democratice în lume.

Este oare Filat o persoană de acest calibru? Pentru ce merite el a fost nominalizat? Cine a promovat candidatura lui? Şi pentru ce s-a făcut aceasta?

De la bun început trebuie să recunoaştem că Filat nu se încadrează în categoria “martirilor” pentru libertate, fiind incomparabil cu liderii politici din Egipt sau Belarus, care şi-au pus viaţa în pericol sau riscă în continuare. De asemenea, sub conducerea lui Filat, drepturile omului şi libertăţile devin “carte de schimb” în dialogul cu Biserica, care vor să păstreze status-quo-ul discriminărilor faţă de musulmani şi minorităţile sexuale. Tot Filat are pregătit să dea instituţia şcolare pe mâna clericilor creştin-ortocşi. Toate acestea ar trebui din contra să-l descalifice pe şeful PLDM, dar nicidecum nu să-l avanseze până la un premiu atât de prestigios, la care el nu are acum niciun drept moral. Mai degrabă, acest premiu ar trebui să-l primească nişte bloggeri curajoși din Tunisia, unde a început “primavăra arabă” care a nimicit și sugrumă regimuri dictatoriale din Africa de Nord și Orientul Apropiat.

Totuşi, împreună cu Sikorski şi McCaine, Filat va merge la „Forumul Global Wroclaw 2011” pentru a fi premiat de rând cu personalităţi, care cu adevărat au contribuit la promovarea libertăţii la nivel regional  sau internaţional. Astfel, сomunitatea de lideri din cadrul Atlantic Council, nu fără de ajutorul lobby-ului ambasadei moldovenești de la Washington și alte cercuri de influență, doresc să investească din greu în imaginea lui Filat, care pare cel mai serios și credibil reprezentant al elitei politice de la Chișinău. În mod evident, Filat nu este apreciat pentru rezultate majore în reformarea sistemului moștenit de la comuniști, ci pentru ceea ce ipotetic este capabil să facă. De asemenea, această decernare vizează realitățile politice din Moldova, cu accentul pe depășirea crizei politice. Nu este exclus faptul că, americanii anticipează astfel o alianță dintre PLDM și comuniști, țintind opinia publică asupra lui Filat și consolidând angajamentele acestuia pentru menținerea AIE-2.

În ciuda faptului că prin ridicarea premiului de către Filat va putea fi reabilitată imaginea R. Moldova, șifonată după guvernarea comunistă și violențele din aprilie 2009, din punct de vedere meritocratic niciun lider moldovean nu este vrednic să ia “premiul pentru libertate”.

enisvoxreport98