Umbra lui Ender: despre viață, prostie și armată

Am terminat de citit “Umbra lui Ender”, prima carte din Saga Umbrelor sau cea de-a cincea din totalul de cărţi cu personajele din seria Ender. Mi-am notat cîteva fragmente ce mi s-au părut interesante pe care le postez mai jos:

Natura umană nu se schimbă niciodată. (p 186)

- Știi, trupurile noastre ar putea trăi veșnic. Nu trebuie să ne uzăm. Celulele trăiesc toate; se pot menține și se pot autorepara, sau pot fi înlocuite cu unele proaspete. Există chiar și mecanisme care pot reface oasele. […] Dumnezeu ne-a creat cu moartea în noi, dar și cu inteligență. Atingem șaptezeci de ani – poate nouăzeci, dacă ne îngrijim. […] Dar am putea trăi veșnic, dacă am accepta să fim tot timpul proști.

- Doar nu vrei să spui că Dumnezeu a avut de ales pentru oameni între viață lungă și inteligență!

- E chiar în Biblie […] Doi pomi – al cunoașterii și al vieții. Mănânci din pomul cunoașterii și vei muri cu siguranță. Mănânci din pomul vieții și rămâi pentru totdeauna un copil în grădinile raiului, nemuritor. […] Cu cât ți se mișcă mai repede mintea și metabolismul, cu atât ajungi mai repede în mormânt. (p. 187-188)

În armată nu ți se încredințează funcții de încredere doar datorită calităților. Trebuie să atragi atenția ofițerilor superiori. Trebuie să fii plăcut. Trebuie să te adaptezi sistemului. Trebuie să arăți așa cum crezi că vor superiorii să arate un ofițer. Trebuie să gândești așa cum sunt ei obișnuiți.

Rezultatul e apariția unei structuri de conducere înțesate de tipi care arată bine în uniforme, vorbesc frumos și nu se fac de râs, în timp ce cei cu adevărat buni fac în liniște toată munca serioasă, își salvează superiorii și sunt acuzați pentru greșelile asupra cărora atrag atenția, până când într-un final sunt dați afară. (p. 221)

Sinuciderea nu înseamnă cu adevărat dorința ca viața să se sfârșească. […] Este singura cale pe care o persoană lipsită de putere o poate găsi ca să-i facă pe ceilalți să-și îndepărteze privirea de la rușinea sa. (p. 313)

Un comandant care conduce prin frică și ia de unul singur toate deciziile va fi întotdeauna învins, mai devreme sau mai târziu. (p. 318)

Ce încurcate sunt ițele atunci când țesem amăgiri. (p. 444)

Nu poți elimina imposibilul, pentru că nu poți ști niciodată care dintre presupunerile tale în privința a ceea ce e posibil se va dovedi în universul real falsă. (p. 452)