Și totuși… nu ajunge să vreau..
Am puterea să scriu pe cer și norii pufoși îmi transformă visele în realitate…
Sărut luna în fiecare seară și știu că te veghează..
Sunt un soare și razele mele îți luminează drumul…
Sunt adierea de vînt care îti șoptește răspunsurile pe care le cauți…
Sunt un copăcel care te îmbrățișează și îti este mereu alături.. undeva …
Zburăm împreună prin vise și noi suntem UNA.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI
Aș vrea .. și totuși ..
Aș vrea să scriu pe cer… să fac din norii pufoși așternut de vise…
Aș vrea să sărut luna… și să îi spun să te vegheze…
Aș vrea să fiu un soare.. și să îți luminez drumul…
Aș vrea să fiu adierea de vînt… care să îti șoptească calea pe care să mergi…
Aș vrea să fiu copac… care să te îmbrățișeze cu ramurile lui și să îți ofere siguranță…
Aș vrea să zbor… și să te i-au cu mine…
Aș vrea să fim… eu, tu, noi… un tot.. un întreg!
Și totuși… nu ajunge să vreau..
Am puterea să scriu pe cer și norii pufoși îmi transformă visele în realitate…
Sărut luna în fiecare seară și știu că te veghează..
Sunt un soare și razele mele îți luminează drumul…
Sunt adierea de vînt care îti șoptește răspunsurile pe care le cauți…
Sunt un copăcel care te îmbrățișează și îti este mereu alături.. undeva …
Zburăm împreună prin vise și noi suntem UNA.

Și totuși… nu ajunge să vreau..
Am puterea să scriu pe cer și norii pufoși îmi transformă visele în realitate…
Sărut luna în fiecare seară și știu că te veghează..
Sunt un soare și razele mele îți luminează drumul…
Sunt adierea de vînt care îti șoptește răspunsurile pe care le cauți…
Sunt un copăcel care te îmbrățișează și îti este mereu alături.. undeva …
Zburăm împreună prin vise și noi suntem UNA.