In dimineata zilei de 22 mai, exact la ora 6, cand m-am trezit, un soare puternic imi batea in ochi, razele sale patrundeau prin jaluzele ca niste lasere jucause, inofensive. Era a doua zi dupa apocalipsa anuntata cu surle si trambite de un venerabil pastor din SUA, acelasi care mai vestisese o apocalipsa prin 1994. Daca in Europa, cu toate benerele uriase asezate in marile metropole, aceasta prevestire ne-a lasat indiferenti, cel mult fiind prilej de glume pe internet, dincolo de ocean milioane de oameni au luat prevestirea in serios. S-au gasit creduli care si-au vandut caminele, si-au scos banii din banci si i-au risipit, si-au abandonat joburile, gata pentru marea aventura.
Nu pot sa nu ma gandesc cu simpatie la prietenii nostri amercani, gata sa creada pe oricine, oricat de mare ar fi gogomania . Indiferent de varsta, am impresia ca americanul este un fel de nepotel care spune lucruri traznite. E gata sa zboare printre stele, isi da viata pentru a-i ajuta pe nemultumitii de pretutindeni sa scape de asupritori si sa-i ajute sa traiasca dupa regulile democratiei occidentale, atunci cand acestia doresc de fapt o bucata de paine, sperand sa-si duca viata dupa conceptiile lor. Am impresia , uneori, ca procedeaza intocmai pionierului cu cravata rosie care- vrand sa faca o fapta buna- trece cu forta strada o batrana care nici nu avea de gand sa o faca, privea pur si simplu goana masinilor de pe un bulevard zgomotos.
Apocalipsa n-a venit, dar de vremuri nebune avem parte, nu ducem lipsa. Un vulcan incepe sa fumege in Islanda, dupa sute de ani de pauza. Si iata-l pe cel mai puternic om al lumii scurtandu-si o vizita in Irlanda, de teama nourilor de pucioasa care pot impiedeca zborul avioanelor si ajungand la Londra cu o zi mai devreme, atunci cand gazda, regina Marii Britanii, nu terminasa de dereticat prin casa. Nici o problema, familia Obama nu-i mofturoasa, a primit gazduire la ambasasa SUA si a doua zi, ospitaliera Elisabeta a II-a si printul consort i-au intampinat pe ilustrii oaspeti la Palatul Buckingham, cu covor rosu si impunatoarea garda regala.a aceeasi ora, una din cele mai puternice tornade loveste o localitate din Missouri si ucide sute de americani.
Se pare ca scutul anti-racheta ii cam enerveaza pe rusi, cuplul Medvedev- Putin ameninta ca vor fi instalate astfel de scuturi si in” independenta” Bielorusie.Americanii se gandesc la amenintarea din Iran, rusii se uita spre vest. Ce au ei cu Europa occidentala cu multe tari lovite de sincopele unei crize prelungite, depinzand , de fapt, de gazele naturale din conducta controlata de Moscova? Mister. Dar oare e singurul mister care bantuie azi lumea? Pana si in tara noastra care - datorita unor sanse oferite de o conjuctura favorabila a intrat in UE si NATO, crezand ca a apucat pe Dumnezeu de picior- se petrec lucruri de-ti vine sa te crucesti, chiar daca esti liber cugetator. Nu exista dimineata in care sa nu afli de alte fapte de vitejie ale politistilor si jandarmilor care navalesc in case intr-un judet aflat la fruntarii sau altul, umfla cate 20-30 de vamesi sau ce se mai nimereste si ii duc la DNA. Urmeaza circul obisnuit, ba sunt retinuti si prezentati tribunalelor, ba sunt arestati preventiv pentru 29 se zile, ba sunt eliberati si apoi iar rearestati.
Coruptia e peste tot, macar si secretarul general al Ministerului de Interne e incatusat si bagat la zdup. Foarte bine, daca asa merita. Ce te faci insa cand auzi ca unul din marimile arestae cu tam-tam, este numit ca atasat al aceluiasi minister la Roma, pentru a sprijini eforturile fratilor nostri italieni care se infrunta cu asalturile infractorilor romani? Apocalipsa curata, ne-am invatat sa traim cu ea alaturi, impartim totul. Grangurii vilele, cu piscina si jacuzi, noi, cei multi, un apartament cu doua camere, ei somonul si icrele negre, noi iaurtul si branza de vaci, ei statiunile exotice, noi spatiile verrzi dintre blocuri, ei milioanele de euro , noi leisorii din lefurile taiate sau pensiile impozitate, ei camerele de spital din Viena sau Paris, noi paturile de pe holurile spitalelor noastre supra aglomerate.
Apocalipsa? Zadarnic le e teama unora de ea, Apocalipsa cea de toate zilele e de mult prezenta in viata noastra , in toate colturile lumii.
In rest, sa auzim numai de bine!
Nicolae Holban
