Continuare… despre mai gasiti aici
Se prabusise intr-un somn greu, adanc… Soapta copacilor strecurata prin fereastra deschisa nu reusea sa-l scoata din visul – delir. Camera era plina de umbre stranii, imperecheate discret cu razele lunii. Dansul lor pe mobila din palisandru intregea acest tablou neobisnuit.
Un sarut usor ca o adiere de vant il trezi. Deschise ochii … dar ce-i asta – realitatea e doar un cadru emergent al visului sau?.. Figura ei subtire ca o viorea se contura clar pe fonul luminii ce curgea in cascade pe pereti din tavanul inexistent. De undeva razbatea clinchet slab de clopotei… toate astea pareau un mesaj dintr-o alta lume caruia cineva-i atribuise o destinatie gresita… o adiere de vant il alinta ca un sarut…
El se straduia sa-i desluseasca chipul, insa cadrul se schimba brusc, ca intr-un film. Totul incepu sa se invarta intr-un amalgam infricosator… simtea cum sangele-i pulsa in vene … inima batea cu putere … lumini si umbre, sunete si mirosuri, ceata si vant – toate au dansat pe rand si s-au amestecat intrun ghem de neant…
In linistea ce se instala incetisor lumina rupea din intuneric cate-o umbra, cate-o figura, cate-un suspin, cate-un refren si urcand mai multe trepte pline de flori, strabatand un val de tamaie, ajunse la altar… pe masa mica din palisandru cupa si tava de argint nu erau goale… vinul rosu si anafura miroseau a liniste, pace, regasire…
Textul face parte din seria provocarilor papale, care la moment este preluata de psi.
Iar eu la randul meu va provoc pe cei care – au mai citit despre Sava sa atribuie acest vis-delir unuia din cei doi frati. Sava sau Andrei?
