Vin azi acasă de la olimpiadă de la engleză,după cîteva incidente mai neplăcute acolo,ajung în rutieră. Eram atît de fericită că am terminat în sfîrşit testul că aveam un zîmbet aşa de...nesănătos pe faţă :DŞi intră o pereche,odată cu mine. Eu caut prin geantă,ei se aşează pe scaun,au dat 10 lei. Şoferul îmi dă să transmit restul,eu mă duc pînă la ei,le dau restul şi mă aşez pe scaunul din pararel (cel singur). Bărbatu' spune,desigur, "mulţumesc". Şi eu cu o voce ca un fel de piţigăiat ciudat,pe un ton ft ft înalt şi copilăros răspund tare,aproape ţip "Cu plăăăăăceeeere". Mă opresc,şi mă uit în rutieră hohote. Eu mă tot întreb,oare cine a spus acest "cu plăcere"? Şi-mi amintesc că eu am făcut-o! Dar n-am făcut-o eu,a făcut-o altcineva din gîtul meu...cu o voce care nici măcar nu era a mea.
Dar măcar am făcut nişte oameni să rîdă :D
