În locul nostru
Plutea armonia
Și ne îmbăta
Cu puternica savoare
A buzelor flămânde
De sărutări fierbinți,
Și ne amețea
Senzația frenetică
A apropierii de absolut.
Ne simțeam prezența
Cu fiecare capăt
Al sensibilității.
Făpturile,
Inimile,
Sufletele,
Viețile noastre…
Veneau în întâmpinare
Una către cealaltă,
Se dăruiau
Una alteia,
Întru dăinuire
Și iubire.
Iar creștetele erau
Încununate de natură
Cu flori de tei
Căci
În timpul nostru
Înfloreau teii.
Filed under: Posturi în limba română Tagged: absolut, armonie, buze, creştet, dăinuire, flori de tei, frenetic, făptură, inimă, iubire, locul nostru, natură, savoare, sensibilitate, suflet, sărutare, sărutări, timp, viaţă
