Şi nu o credeam aşa de puternică, dar ea e aşa, se distruge pentru ca apoi să zîmbească cu tot sufletul.Apoi m-am liniştit, am privit-o cu lacrimi în ochi, şi am înţeles că are dreptate.
Dar e prea multă durere, nu ştiu dacă cineva o va înţelege cu adevărat, nici chiar eu.E prea dureros să vezi, dar cred să simţi e cu mult mai mult ucigător.
După ploaie mereu răsare soarele, dar după furtună, tsunami, tornadă, şi alte calamităţi, ce apare?Vieţi pierdute,durere, regrete, lacrimi?La unii mereu e cerul plin de nouri.
Undeva prin ochii ei, se va sădi speranţa, pe care nimeni niciodată nu o rupe.Pentru că ea mereu va fi puternică iar în clipele grele avem aceleaşi priviri disperate.
p.s.:M-am convins în iubire,sincer.M-am liniştit,acum ştiu că te iubeşte.Iar asta e de ajuns pentru ca să zîmbeşti şi să-ţi urez o fericire.
p.p.s.:Iar cînd auzi că tună şi stă să plouă, aminteşteţi de una, că o să-ţi uzi doar aripile.
