Anul 2008. Partidele îşi revizuiesc doctrinele. Fuzionează, creând noi conglomerate posibile doar în SF-uri şi în politica moldovenească. În acest an vor fi creionate strategiile pentru “bătălia” din 2009. Cineva o va construi pe bani ruseşti, cineva pe bani americani, cineva vor gasi a treia cale. Un populism obositor adie de la o vreme prin politica verde din tarişoara noastră, au luat exemplul bătrînilor care au făcut la fel mai bine de 70 de ani. “Jos comunistii” acum a devenit mai mult o moda, deşi lozinca e buna, însă, mai mult decât lozinca, mi se par caraghioşi politicienii, care strigă aceasta lozincă, deşi au stat meru “în totdeauna gata!”. Comunismul ca atare a ramas doar în imaginarul colectiv, care se păstrează în trecutul “luminos” caracteristic perioadei hruşcioviste. Eu cunosc doar un comunist cinstit, ete cel de la cimitir! Restul sunt pur şi simplu hoţi în lege, care au preluat locul fostului raket. În 2009 va fi deosebit de important ca PCRM să rămmână în minoritate, apoi să urmeze condamnarea comunismului! Deşi acest lucru este important, trebuie să fie realizat fără a destabiliza echilibrul intern, relativ, care s-a instaurat în RM. Revoluţii violente ar putea duce la o turnură de siuaţie în care ar avea de câştigat iarăşi politicienii doar, fiind întâmpinaţi cu bucuria euforica a populaţiei, crezând că au scăpat de dracu, însă inconştienţi că au dat de “tat’su”! Este esenţial ca să scăpăm de comunişti în primul rând pentru a scăpa de eticheta “una din ultimile ţări comuniste”. Alt motiv ar fi de ordin psihologic, lumea pur şi simplu este obosită când aude această îmbinare de cuvinte. Până şi batrînii cred că s-au săturat de Voronin. Paralel cu căderea inevitabilă a PCRM-ului în prăpastia uitării, se pot observa şi viitorii succesori, care doresc să fie cu adevarta o “mouă clasă politică”, deşi cu vechi păcate… Mă îngrijorează cei care strigă frenetic - Jos COMUNIŞTII!!! ori sunt părtaşii aceleiaşi cauze cu ei, ori paranoici, afirm asta din contextul politic actual. Lumea a rămas la fel cum a fost odinioară, dornică de teatru şi pâine … Unii încearcă să găsească pâine, alţii fac teatru politic … Totuşi Nu vreau să văd dezbinare între romani. Ortodoxia ne învaţă să ne iubim aproapele,însă, de fiecare dată când avem ocazia reproşăm “fratelui” nostru că e prea păcătos. Poate este timpul să începem să fim oneşti cu noi înşine? Daca fiecare din noi, ar putea săşi apere propria idee, fără a se murdări, poate ar fi mai simplu ţi pentru oameni să-şi facă alegerea raportată la convingerile sale. Însă, îmi dau seama de utopia acestei idei … totuşi contează tendinţa. Concluzionând, mă pronunţ pentru o ţară liberă, îmbrăcată în tradiţia creştină, cu care am putea să ne mândrim. Pentru asta aven nevoie de câteva lucruri: - Să avem demnitate! - Să nu avem frică decât de Cel de sus! - Şi cu siguranţă să scăpăm de cei care ne otrăvesc şi trezesc ură între fraţi! JOS COMUNIŞTII!!! Doamne, binecuvântează tot românul!