Aprilie e cea mai cruda luna nascand
flori de liliac din glia moarta mestecand
amintire si dorinta-mpreunand
radacini cu ploi de primavara
Am cunoscut-o la lectia de franceza. Evie, se numea Evie si avea voce de violoncel. Imi era greu sa ma trezesc diminetile, de asta am decis sa ma trezesc pentru ea. Evie cu vocea de violoncel. Veneam s-o aud, cu parul ud, june zalud, sa-i spun “Salut!”
Radea tot timpul cand vorbea cu mine. Radea ca proasta, de asta am ajuns la concluzia ca ma place. Blonda, cu dintii albi si invata nustiu-ce prostii, matinca Foucault si biopolitics. I-am zis dupa lectii, hai, Evie, sa vedem Parisul, hai intr-o cafenea in care nu-i muzica tare (pentru ca doar asta vreau, sa-ti ascult vocea ta a dracului de moale si sa-ti privesc sanii saltand atunci cand razi, m-am gandit eu) . A zambit stupid si a zis da, a zis da si ochii ei au sclipit nustiucum a rau.
Ora opt seara, am venit primul, ea n-a intarziat deloc, era frumoasa si mirosea ca o bomboana. A venit la “intalnire” cu mine, ca avea un fel de aer de regina-gospodina, o fi invatat-o ma-sa cum sa se poarte cu barbatii. M-am ridicat sa o salut, i-am zambit stangaci, i-am zis sa se aseze. Si ea a inceput sa vorbeasca, Evie cu glasul ei de prasada. Mi-a povestit de scoala, de colegi, de prima iubire si de marile ei regrete. O priveam intelegator si nespus de prietenos, si Evie imi era recunoscatoare, mi-a zis ca sunt un dulce. Am tacut toata seara, atent ca un motan sa-i prind fiecare cuvant.
In cafenea a inceput sa cante un cantec al formatiei Starfucker, si anume Rawnald Gregory Erickson the Second, mirosea a scortisoara si mandarine, cand un curcubeu, da-da, un curcubeu a inflorit deasupra lui Evie.
- “Hai sa vedem orasul noaptea, Evie”, zic
- Azi e luna plina, precis sunt pline parcurile de lupi rai
- Nu, ca-i primavara afara, azi lupii canta la chitara
Evie rase scuturandu-si frumos parul si o suvita obraznica i se lipise de coltul gurii. Nu m-am putut abtine, am intins mana sa o ajut sa scape de ea, desi imi placea cum ii sta cu suvita ceea. Stiam ca anume asa o voi tine minte pe Evie cu vocea de violoncel. Cu ochii tulburi, parul obraznic, aburinda ca un camp de dimineata plin de roua.
Cand am iesit din cafenea, ne-am mijit amandoi ochii, orbiti de soare. Si-a pus ochelarii, RayBan Aviators si deodata parc-a devenit straina, o domnisoara bine cu buze pline de dispret. Insa n-a durat decat o clipa – ea straina, eu perplex – mi-a zambit iar, dulce si lipicios, ca vata de zahar, si m-a luat la brat. Apoi a rabufnit vuind primavara si verdele crud ne-a inundat porii. In jurul nostru carusel, galaxii se invarteau ca rochiile de tsiganci. Am intins mana spre o tufa de trandafiri, i-am rupt, i-am rupt petale roze si i le-am presurat in par. They called her the wild rose, but her name was Elisa Day
