II. Astfel, ţările dezvoltate, posesoare ale celui mai înalt potenţial tehnic şi economic din lume, specialişti calificaţi şi armament supersofisticat, permit ţărilor-exportatoare de petrol să le ia o parte considerabilă a producţiei acestora, având costuri de producţie foarte înalte în schimbul petrolului având costuri de producţie foarte scăzut. Acest „bir” benevol plătit de ţările dezvoltate are la origini principiul de suveranitate al tuturor statelor, implementat de ţările dezvoltate, dar şi recunoaşterea suveranităţii fiecărui stat asupra oricăror resurse aflate pe teritoriul acestuia. Modelul economic actual şi ţările dezvoltate au nimerit în propria cursă, deoarece dreptul de proprietate asupra surselor de materii prime şi a energiei contravin legilor biologice de pe planeta noastră (Vezi Anexa 3 (în rusă) sau în engleză aici). Absurditatea principiilor proprietăţii private asupra resurselor naturale globale devine pentru civilizaţia modernă sursa generatoare de conflicte tot mai serioase şi se va răsfrânge grav în viitorul apropiat în primul rând asupra populaţiei ţărilor-exportatoare. Aceste ţări se vor pomeni într-o situaţie cu mult mai gravă decât populaţia săracă a ţărilor subdezvoltate. În prezent ţările dezvoltate sunt preocupate doar de neproliferarea armelor nucleare şi a altor mijloace de nimicire în masă. Dar în acelaşi timp nu se acordă suficientă atenţie faptului că posesia armelor nucleare de către ţările subdezvoltate (care şi după dezmembrarea lagărului socialist rămân a fi ţările lumii a treia – căci „lumea întâia” şi „lumea a doua” e constituită astăzi din ţările dezvoltate şi ţările-exportatoare de petrol), deci această posesie e mult mai puţin periculoasă decât procurarea armelor nucleare de către ţările-exportatoare de petrol. Posedând armament nuclear, ţările-exportatoare de petrol obţin posibilitatea de a dicta ţărilor dezvoltate condiţiile schimbului/trocului de petrol şi gaze contra tehnologiilor performante produse în ţările dezvoltate. (Cazul Rusiei este foarte concludent în această privinţă) Notă: în finalul capitolului autorii descriu modul în care Rusia (dar şi Kazakhstanul, Azerbaijanul şi Turkmenistanul) din ţară tehnologic dezvoltată (URSS) s-a transformat treptat după anul 1990 într-o ţară-exportatoare de petrol şi gaze tipică. (Capitol I.4, „ESENŢIALUL DESPRE SUPRAVIEŢUIRE: Aspectele puţin cunoscute ale problemei demografice” – Victor Girshkov, Anastasia Makarieva)
Faza cu proprietatea privată asupra surselor de materii prime şi a energiei contravine legilor biologice de pe planeta noastră mi se pare tare de tot! Dar şi plină de adevăruri profunde, dacă e să ne distanţăm de dogmele şi preferinţele noastre politizate. Căci ideea posesiei radiaţiei solare, a aerului şi apei, a resurselor naturale şi altor lucruri şi fenomene la apariţia şi existenţa căropa tu nu ai contribuit în nici un fel, pare destul de bizară, ba chiarr d.p.d.v. biologic - absurdă.
Înţeleg acum de ce blocul de idei economice din cadrul Teoriei regularizării biotice elaborate de cercetătorii ruşi, nu au priză în mediul ştiinţific occidental, în timp ce teiria în ansamblu e foarte bine primită.
Sunt deranjaţi de posibilele consecinţe economice ale implementării conceptului general.
în acest context au ruşii o vorbă vulgară dar cu tâlc şi care "pieptănată şi tradusă ar suna aşa:
NU POŢI MÂNCA PEŞTE ŞI FACE SEX ÎN ACELAŞ TIMP Exact la fel şi civilizaţia noastră urmează să aleagă: sau lăsăm intangibilă proprietatea privată asupra resurselor naturale, sau încercăm să supravieţuim ca specie pe această planetă, că alta nu avem de rezervă.
