II. Un pericol şi mai mare pentru stabilitatea lumii în ansamblu îl reprezintă creşterea rapidă a populaţiei în ţările subdezvoltate provocată de exportul tehnologiilor învechite şi a investiţiilor din ţările dezvoltate. Problema e că şi până la această inducţie tehnologică şi investiţională în ţările subdezvoltate exista tradiţia menţimerii unei cote înalte de natalitate, tradiţie formată în epoca preindustrială când această rată înaltă era necesară pentru compensarea nivelului înalt al mortalităţii infantile şi reprezenta de fapt o condiţie obligatorie de menţinere a stavilităţii demografice. Presiunea demografică a copiilor în acele condiţii rămânea destul de mică anume datorită ratei ridicate a mortalităţii infantile, deoarece doar un număr mic de copii ajungeau la vârsta reproductivă. Însă în condiţiile actuale de dotare medicală şi tehnică cât de cât suficientă, tradiţia rămasă a natalităţii ridicate conduce la o creştere exagerată a populaţiei şi apariţia fenomenului suprapopulaţiei. Creşterea exponenţială a populaţiei provoacă creşterea exponenţială a tineretului caracterizat printr-un activism înalt dar cu un bagaj redus de experienţă. Procesul de întinerire a ţărilor subdezvoltate modifivă orientările politice ale populaţiei, mărind fluxul de emigranţi dincolo de hotarele ţărilor sărace provocând adesea formarea ideologiilor agresive de cucerire de noi teritorii, asistate de extinderea terorismului internaţional. Dorim să accentuăm încă odată, situaţia apărută este în exclusivitate o consecinţă a abordărilor politice incorecte ale ţărilor dezvoltate în raporturile sale cu ţările subdezvoltate. Problema primordială este cum să ajutăm ţările subdezvoltate să-şi depăşească tradiţiile demografice ale trecutului şi să treacă la o reducere rapidă a populaţiei. Însă în virtutea falsei corectitudini politice, această problemă nici nu există în agenda de preocupări şi dezbateri publice, fiind înlocuită cu încercările de sporire a natalităţii în ţările dezvoltate. Rezumat: sunt inutile şi absurde încercările ţărilor dezvoltate de a stimula sporirea natalităţii propriei populaţii, deoarece acest lucru vine în contradicţie cu însăşi conceptul de om/stat dezvoltat, fiind imposibil d.p.d.v economic. Sunt necesare eforturi globale de reducere a natalităţii în alte ţări – cele subdezvoltate. Rata înaltă a natalităţii în ţările sărace, într-o măsură mult mai mare decât alte pericole gen proliferarea armelor nucleare, ameninţă interesele naţionale ale ţărilor dezvoltate. Este important de a conştientiza şi de a recunoaşte public cât mai repede posibil, că în lumea modernă actul procreării este unul politic cu toat consecinţele de rigoare atât pentru cei care îl săvârşesc, cât şi pentru cei din jur. (Capitol I.3, „ESENŢIALUL DESPRE SUPRAVIEŢUIRE: Aspectele puţin cunoscute ale problemei demografice” – Victor Gorshkov, Anastasia Makarieva)
Asta-i siruaţia... Nu degeaba au israeliţii o vorbă: "cea mai periculoasă şi devastatoare armă a palestinienilor contra noastră este femeia palestiniană la vârsta proliferării". Iar în bătrâna şi impotenta Europă, se pare că lideri de talia lui Gordon Brown şi Angela Merkel au înţeles in sfârşit, în ceasul al doisprezecelea, că au călcat într-un mare rahat cu chestiile de genul toleranţei interconfesionale şi multiculturalismului neasimilat. La problemele interne pe care şi-le-au creat, credeţi că le mai arde lor acum "să-şi aprindă pae'n cap", iniţiind dezbateri la tema reducerii populaţiei în ţările subdezvoltate?
