Demult, încă pe când oamenii nu erau decat in germenii viitorului, pe când Dumnezeu umbla cu Sfântul Petru pe Pământ, trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miazanoaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.
Cam aşa începeau toate poveştile din copilărie. Ele şi mai încep aşa doar că rar şi numai în filme. Poate că atunci când voi avea copii voi mai citi poveşti înainte de nani. Azi privesc filme cu eroi mai puţin super şi mai mult super.
Zilele trecute la Patria s-a derulat filmul "Thor". Un film-poveste care merită urmărit. Anume aşa tip de film te face să evadezi frumos din găoacea cotidianului şi să te laşi dusă de val mai departe de cât ai fi putut gândi.
Thor, personajul principal e blond cu ochii albaştri, puternic, ca tras printr-un inel, are un "gadget" neînvins: un ciocan. Mi-a plăcut cel mai mult faza unde dă peste cap toată imaginaţia spectatorilor cât şi a principalei eroini, pe care nu o sărută arzător ci îi sărută mâna. Ea e Cătălina, studii postuniversitare, o fiziciană nebună cu ochii de migdale, i se aruncă la piept şi-i fură inima.E un fel de Ileana Cosânzeana modernă. Luceferii îi stau pe umeri, soarele pe piept si luna pe spate. E bună la suflet şi cu mult curaj, căci se luptă furios cu forţele de securitate care-i confiscă aparatura făcută de ea timp de ani buni. Şi povestea are un sfârşit. Nu unul fericit, creatorii de film moderni nu fac uy de happy end, ei şochează spectatorul şi-i lasă în final pe eroi despărţiţi de lumi îndepărtate. Totuşi povestea mai dă o şansă şi "poate" că mai se mai bucură ei unul de altul.
Si eu încalecai p-o şa şi va pusei trailerul aşa...
PS: Mulţumesc Moldcell pentru fiecare miercuri de film. Pup!
