Reflecţii bibliografice
Traducerea prezentată în postul anterior reprezintă un mic fragment din ampla lucrare a cercetătorilor ruşi Prof. Victor Gorşkov şi Dr. Anastasia Makarieva „Esenţialul despre supravieţuire: Aspectele puţin cunoscute ale problemei demografice”.
Personal, consider această lucrare una absolut
revoluţionară în domeniul demografiei, deoarece abordează problematica
demografică prin prisma Teoriei Regularizării Biotice (TRB), bazele căreia sunt
elaborate tot de aceşti savanţi (Un scurt rezumat în română aici >>>
iar expunerea teoriei în engleză şi rusă aici >>>).
Autorii divizează
problematica demografică în două subiecte distincte: problema demografică
internă (dinamica demografică în cadrul grupurilor/populaţiilor) şi Problema
Demografică Externă (interacţiunea populaţiilor cu mediul ambiant care
condiţionează calitate vieţii acestor populaţii).
În opinia autorilor, problema demografică
externă este cea mai importantă, deoarece are conexiuni directe cu problema drepturior
biologice şi ecologice ale omului.
De miliarde
de ani evoluţi Vieţii pe Pământ rezolvă anume această problemă de coabitare
întere mediu furnizor de hrană şi dinamica demografică internă a speciilor,
ajustându-le în caz de necesitate.
Speciile biologice, în cadrul cărora rezolvarea problemei demografice
interne întra în conflict cu rezolvarea problemei demografice externe, erau
eliminate de Viaţă ca inapte pentru existenţă.
Iată de ce
autorii sunt foarte îngrijoraţi de faptul, că omenirea până în prezent este
preocupată doar de rezolvarea problemei demografice interne (presiunea copiilor
şi bătrânilor), ignorând practic totalmente examinarea şi rezolvarea problemei demografice
externe (a limitelor demografice pe care le impune mediului biologic ambiant în
vederea susţinerii condiţiilor de viaţă acceptabile pentru toate speciile
existente).
În cadrul examinării Problemei Demografice Externe autorii întroduc conceptul de Spaţiu/teritoriu individual indispensabil al fiecărui om. Acest Spaţiu Individual urmează să asigure toate necesităţile vitale ale omului în aşa mod ca existenţa sa să nu afecteze stabilitatea mediului ambiant. Pentru posesia acestui spaţiu individual au fost adaptate genetic particularităţile corpului uman şi al comportamentului său, iar suprafaţa acestui Spaţiu individual este înscrisă în programul genetic al omului şi pate fi lesne calculată.
Autorii consideră că dreptul la posesia
teritoriului personal urmeaază a fi considerat ca un drept fundamental şi
inalienabil al omului, având, chiar, o importanţă prioritară în cadrul
celorlalte drepturi fundamentale ale omului, atât de mult vehiculate în ţările
lumii libere.
O reminescenţă palidă al acestui drept genetic
şi fundamental al omului, rămas în civilizaţia noastră modernă, consideră
autorii, este aşa numita „inviolabilitate a domiciliului” însă fără specificarea
suprafeţei acestuia.
Autorii în cadrul lucrării ajung să
stabilească matematic că suprafaţa Spaţiului Individual programată genetic este
de ≈ 4-5 km2.
De aici este dedusă limita de sus (valoarea maximă admisibilă) a numărului populaţiei umane pe Terra, compatibilă cu programul genetic care
defineşte suprafaţa spaţiului individual al omului.
Luând în consideraţie că suprafaţa globului
pământesc e de 5 x 108 km2, obţinem o populaţie de maxim
108, adică 100-125 milioane de oameni pe toată planeta.
Orice precizări conduc doar la diminuarea
acestei cifre. Deoarece omul trăieşte doar pe uscat care constituie doar o
treime din suprafaţa globului, rezultatul obţinut urmează a fi micşorat până la
30 milioane de oameni. Iar dacă mai ţinem cont de faptul că arii întinse de
uscar din zona polară sunt puţin acceptabile pentru viaţa omului, numărul
obţinut urmează a fi diminuat până la 10 – 20 milioane oameni.
Autorii subliniază în final, că anume în
aceste limite demografice umanitatea a existat pe Terra sute de mii, poate
chiar milioane de ani în condiţii de maximă stabilitate biologică.
P. S. Desugur, concluziile cercetătorilor ruşi vis-a-vis de numărul optim din punct de vedere evoluţional al populaţiei umane, deşi argumentate, sunt de-a dreptul şocante. E drept, în cadrul Teoriei regularizării biotice ei admit nişte limite mai permisive: 600 milioane oameni pe tot globul fără diminuarea gradului actual de consum şi confort; sau 1,5 - 1,6 miliarde oameni cu condiţia diminuării consumuului energetic de zece ori faţă de cel anual, adică revenirea la situaţia existentă la sfârşitului sec. XIX. Acceptând fără rezerve concluziile şi necesitatea diminuării drastice a populaţiei umane pe glob pentru eliminarea "conflictulu dintre prima şi a doua probleme demografice" în cadrul speciei umane, care, nerezolvat, poate conduce la eliminarea pur şi simplu a speciei umane din evoluţia Vieţii pe Pământ, totuşi îmi dau prea bine seama că umanitatea este absolut nepregătită pentru asimilarea şi aceptarea acestor adevăruri demografice severe. Din această cauză mi-am permis să elaborez în baza conceptului de Spaţiu Individual al Omului al savanţilor ruşi, un model "intermediar/de tranziţie" al codelării spaţiului biologic productiv cu densitatea/numărul populaţiei bazat pe mărimea medie ponderată a suprafeţei Amprentei Ecologice umane în ultimii 50 ani şi care constituie 2,63 hectare globale/bioproductive (vezi pe larg în "Limitele biologice ale dezvoltării economice"). Desigur, e cu mult sub valoarea Spaţiului individual programat genetic, dar şi aşa am obţinut un excedent de 2,2 miliarde "de guri de prisos" existenţa cărora nu are nici o acoperire d. p. d. v. al productivităţii biologice actuale a ecosistemelor terestre şi acvatice ale Terrei. Cert rămâne un singur lucru: cu n-o întorci, din cauza suprapopulaţiei galopante din ultima jumătate de secol, civilizaţia umană şi-a atins LIMITELE CREŞTERII şi pate reveni la nirmalitate doar prin reducerea drastică a populaţiei în regim de urgenţă. În caz contrar... ne pândeşte un alt "bau-bau" al civilizaţiei umane - Thomas Malthus cu ale sale Cicluri Demografice devastatoare.
