nu c-as fi pasionata de flori, nici nu-mi place sa le primesc in dar, flori un barbat ofera cand n-are bani, dar are imaginatie, sau cand are multi bani, dar n-are imaginatie - parerea mea pur subiectiva.
azi am fotografiat florile in drum spre gradinita lui Mihaita si inapoi, da-da cu carucior, cu doi copii mofturosi si iritati de foame si somn, eu m-am rasfatat - o data intr-o suta de ani se iarta sa fii mama incapatinata si captiva esteticului :).
Zona asta imi placea la inceput tocmai pentru ca se deosebeste radical de imaginile cu care mi s-au obisnuit ochii acasa: suprafata plana, palmieri, cactusi enormi chiar pe marginea drumului, insuficienta de verdeata, exces de soare... stam in ceafa Spaniei, daca o iei de-a dreptul pe Marea Mediterana, faci vreo 150 km. pana-n Africa :).
Aclimatizarea s-a dovedit a fi cel mai dificil si de durata proces. Atata caldura vara la noi se acumuleaza numai intr-o incapere inchisa langa un cuptor incins. Pe la amiaza nu vezi nici tipenie pe strazi - SIESTA - familiile savureaza pranzul copios la umbra sau in salonul cu aer conditionat! apoi trag un pui de somn, sa scurteze asteptarea racorii.
Serile se lungesc pana pe dupa miezul noptii - vine vremea cafelelor la terase, cumparaturilor, gospodaritului, plimbarilor, sportului, e vremea cinei fara graba, a discutiilor paterice, vremea familiei, mai cu seama vremea copiilor si a nepotilor...
