veveriţa industrială
Ea trăieşte undeva în apropiere, în parcul de lîngă o casă oarecare (îi voi zice convenţional, ca să fie, astfel, orice casă, în care oricine ar putea locui).Este obosită de atenţia oamenilor, dar nici fără ea nu poate. Îi urăşte probabil. Cel mai mult pe cei care i-au fost apropiaţi şi nu-şi mai fac timp pentru o plimbare.
Are blana decolorată de timp şi soare - nu prea umbră din trei copaci.
În linişte cu foşnet de frunze poate să-ţi apară de nicăieri şi dacă te vede va rămîne ţintită să te privească detaliat şi indiscret. Nu ştie veveriţa ce-i aia discreţie.
Apoi într-un moment deveniţi cei mai buni prieteni, crezi tu.
Dar într-o zi, cînd uiţi să-i dai ceva mîncare, deja cerşeşte din mîini străine. Şi nu te mai recunoaşte nici după vorbă, nici după port.
E amnezică poate.
Poate nu
De fapt ce ştie ea bine să facă este să ronţăie şi să-şi urmeze instinctul. Cînd reproducere, cînd autoconservare.
Şi încă, veveriţa este obosită de toate şi toţi.
Iar în zilele ploioase nici măcar nu are un loc uscat de adăpost.
Trist adnaka.
imagine
.
Sursa
2011-05-17 18:26:00