Cand Ilinca avea un an si jumatate, am inscris-o la gradinita. Locuiam, pe atunci, la Istanbul. Dupa cateva dupa-amiezi de vanatoare a tuturor institutiilor prescolare din cartier, intr-o dinimeatea insorita de februarie, am decis ca o vom da la cea mai scumpa, dar si la cea mai portivita pentru un copil dintr-o familie de expatriati. … Continue reading »