Continuare. Despre Sava mai puteti citi aici.
Sava isi gasea mereu de lucru in jurul casei… hm, casei – ditamai conacu…si el gospodaros de felul lui le punea pe toate la locul lor…
Asa ii era mai usor sa poarte acea discutie interminabila cu sine insusi…
Incercand sa faca o punte intre doua lumi, intre doua limbi, intre doi de alde “noi” – un “noi” ramas departe la mii de km peste ocean si alt “noi” regasit intr-o lume straina si neinteleasa, se simtea pierdut intr-un labirint din care doar singur trebuia sa gaseasca o cale, in primul rand, spre inima sa neimpacata.
Faptul ca nu isi gasise inca un loc de munca facea acest labirint si mai dificil.
Andrei ii spuse ca nu are unde se grabi; pana una-alta, invata limba si se mai acomodeaza. Iar intre timp va veni si rezolvarea, si daca nu a mers nimic din ce i-a propus pana acum, cu siguranta va aparea altceva – un job care sa-convina.
Sava ii raspunse ca vrea sa mearga direct la munca, oricare. Sa-i gaseasca ceva ce nu necesita o pregatire speciala. Andrei se mira de insistenta lui, dar stiindu-l incapatanat ii promise sa-i gaseasca ceva temporar.
Intr-una din plimbarile sale prin imprejurimi, Sava dadu de o poiana putin stranie.
Plina de verdeata, poiana, avea o insulita de nisip aramiu din care rasareau cateva pietre colturoase. Parea o fantoma a arsitelor pustii printre valuri verzi ale poienei. Nu putea sa-si explice cu ce-l cucerise acest loc, dar de fiecare data pasii il aduceau negresit aici. Strecura printre degete nisipul rosietic, stand pe una din pietre, care parca era proectata drept scaun si privea spre cararuia ce pleca mai departe pierzandu-se printre copaci spre o destinatie necunoscuta.
Iata si de data aceasta se aseza plimbandu-si degetele prin nisip. Apoi se ridica si se aseza ceva mai incolo lasandu-se intr-un cot pe iarba racoroasa.
Privi printre varfuri de copaci catre cerul senin… Acolo sus e o alta lume… si distantele sunt mai mici, si… seninul azuriu ii desena ca intr-o oglinda chip frumos de inger cu bucle de culoarea spicului si ochi albastri nevinovati…
