EXPERIENŢA UNEI TINERE BURSIERE ÎN CHINA
Doina Istrati este studentă l a Limbi Străine, USM, specialitatea traducătro engleză- chineză şi îşi vede viitorul legat de China.
În anul II de facultate a obţinut o bursă de stuidii în China pentru un an. „Cînd am terminat liceul, am optat pentru o facultate cu profil economic în România. Dar, la îndemnul unei cunoştinţe, am rămas acasă. Chiar dacă am absolvit un liceu cu profil real, aveam note bune la materiile cu profil umanist”, spune studenta, care şi-a alesc ca limbă de studiu chineza. Îşi aminteşte cum multe colege de grupă se documentaseră referitor la această limbă, unele din ele au frecventat chiar şi cursuri, ştiau despre cultura Chinei, în timp ce ea a trebuit s-o ia de la zero. „Profesorii sunt din China, muncesc în bază de contract la noi timp de doi ani. În anul I de facultate am avut un pedagog care era în ultimul an de muncă, dar care ne-a pus baza gramaticii, foneticii şi pronunţiei limbii chineze”, precizează Doina.
AVENTURA CHINEZĂ
După ce a scris zeci de caiete cu pagini care conţineau doar un singur caracter, Doina simţea nevoia să aplice cunoştinţele şi în practică. În aprilie 2009, la facultate a venit o delegaţie de la Universitatea Pedagogică de Nord-Vest din oraşul LanZhou, China, pentru a le propune studenţilor moldoveni să aplice pentru o bursă de studii în cadrul instituţiei respective. Din 16 studenţi, cîţi avea grupa Doinei, 10 au obţinut bursa. „Iniţial aveam temeri, distanţa prea mare, familia şi prietenul – prea departe, dar totuşi m-am aventurat în această experienţă”. În vara lui 2009 au sosit în oraşul care avea să le schimbe viaţa- LanZhou, iar primele impresii nu au fost dintre cele mai bune. „Gunoi- acesta ar fi cuvîntul cu care asociez LanZhou. Mulţi aruncau gunoiul exact în locul unde mîncau. Majoritatea familiilor au cîte un mic business, de obicei- localuri unde poţi să vii să mănînci. Unicul neajuns al acestor locuri- lipsa curăţeniei”, spune tînăra, precizînd că acest peisaj se găsea mai mult la periferii, iar în centrul adminsitrativ al oraşului, civilizaţia şi amprenta secolului XXI se simţea din plin. Numărul locuitorilor din LanZhou este echivalent cu cel al Republicii Moldova, iar oraşul este unul din cele mai poluate din lume.
VIAŢA DE STUDENT ÎN CHINA Lîngă blocul de studii, a fost construit un orăşel stundeţesc, cu stadion, săli de fitness, biblioteci, magazine. Căminele studenţeşti erau la un minut distanţă de facultate. Pentru studenţii străini era un bloc de studii aparte. Anul de învăţămînt începe ca în R.Moldova, la 1 septembrie. La facultate a avut ore de gramatică, pronunţie şi de citire a limbii chineze. Toţi cei 10 studenţi moldoveni au fost distribuiţi în aceeaşi grupă. „Erau momente cînd îi corectam pe profesorii noştri, atunci cînd făceau greşeli la scrierea în chineză”, spune Doina, colegă cu studenţi din Turcia, Kenya, Mongolia, Kazahstan. În China nu se pun note. Testele se verifică după procentajul acumulat. Pentru promovare e suficient ca 60% din rezolvări să fie corecte.
Evident că momentele unice, vesele, mai speciale nu au lipsit.Unul din ele a fost negocierea unei rochii de mătase, care iniţial avea preţul de vre 100 de dolari, iar Doina a cumpărat-o cu doar 10 dolari. „Negocierea preţului este una caracteristică chinezilor. Cînd am întrebat de ce are un preţ aşa de mare, vînzătorul a început să îşi laude marfa.I-am spus că nu o cumpăr. Atunci m-a întrebat ce preţ aş oferi eu pentru eu pentru această rochie. I-am spus „10 dolari!” şi am plecat. M-a ajuns din urmă şi mi-a vîndut-o cu suma propusă de mine”. Memorabilă a fost şi prima ediţie a Zilei Culturilor Internaţionale, organizate de universitate. Fetele noastre au dansat o horă pe melodia lui Nelly Ciobanu, „Hora din Moldova”. „Vă pot spune doar atît: după aceasta, am avut un mini-turneu cu acest dans, iar Compania de Electricitate din LanZhou ne-a remunerat prestaţia. Nu aveam costume naţionale, aşa că am îmbrăcat bluze albe, pantaloni negri şi brîie roşii, măcar să se asemene cu portul nostru” îşi aminteşte Doina. La universitate, în cadrul Zilei Moldovei, fetele le-au făcut cunoştinţă chinezilor şi cu bucătăria noastră naţională, dar şi cu istoria şi cultura ţării. Dacă înainte de acest eveniment unuii colegi străini credeau că Moldova e un stat din Africa, prezentarea oferită de basarabence a schimbat situaţia.MASTERATUL
Doina nu a ratat ocazia să călătorească: a vizitat şi Oraşul Interzis,şi Marele Zid Chinezesc, şi soldaţii de teracotă, locul unde s-a realizat filmul „Mumia”, şi alte oraşe care i-au lăsat doar amintiri frumoase. La despărţire de noii săi colegi a plîns mult, dar şi-au promis că vor ţine legătura pe internet. „Pe unii i-am învăţat chiar limba română şi mă simţeam atît de bine cînd mă salutau în limba mea!”,spune studenta, aşteptînd cu nerăbdare să termine studiile de licenţă ca să se întoarcă pentru un masterat în China. „Chineza mi-a intrat în sînge”, afirmă Doina.
Iuliana Mămăligă
