Măseaua de minte este ultimul dinte apărut – al treilea molar, ce erupe între 17 şi 25 de ani. Dar, poate erupe şi după 50 de ani. Tocmai de aceea se spune că molarii de minte apar odată cu maturizarea deplină. Aceste măsele reprezintă dovada alimentaţiei dure a strămoşilor şi totodată o problemă pentru omul modern, care are maxilarul mai mic. În cazul în care arcada nu este suficient de încăpătoare, aceşti molari erup în poziţii incorecte sau rămân impactaţi în maxilar, producând înghesuirea celorlalţi dinţi şi alte probleme stomatologice.
Simptomele molarilor impactaţi
- Gingie înroşită sau inflamată în jurul măselei impactate;
- Dureri de maxilar sau de cap prelungite;
- Umflarea maxilarului;
- Respiraţie urăt mirositoare;
- Gust neplăcut la muşcare;
- Schimbarea poziţiei, culorii sau sensibilităţii dinţilor;
Complicaţiile molarilor impactaţi
- Boli gingivale – Bacteriile şi resturile alimentare pot rămâne blocate sub gingia ce creşte peste măseaua de minte, producând infecţii.
- Înghesuirea dinţilor – Măseaua de minte poate împinge ceilalţi dinţi, vătămându-i sau mutându-le locul.
- Carii - Fiind un loc greu de accesat, molarii de minte sunt greu de curăţat corespunzător, fiind predispuşi la formarea cariilor.
- Chisturi – Coroana măselei de minte se dezvoltă într-un sac; dacă acesta rămâne în maxilar, se poate umple cu lichid, formându-se apoi un chist care afectează maxilarul, dinţii şi nervii.
Situaţia molarilor de minte se poate observa foarte uşor pe radiografia dentară. Astfel medicul va afla dacă aveţi molari impactaţi, dacă este necesară operaţia de extracţie a acestora, sau dacă măselele erupte deja pun probleme şi necesită sa fie extrase. De obicei este mai bine ca extracţia să aiba loc la o vârstă cât mai mică, până a se se ancora rădacinile molarilor în maxilar.
Când este recomandată extracţia molarilor de minte?
- Dacă arcada nu este suficient de mare pentru a permite eruperea molarilor într-un aliniament util mestecării şi zdrobirii alimentelor.
- Atunci când măselele erup doar parţial. În acest caz bacteriile pot pătrunde în jurul dintelui, producând infecţii. Dinţii erupţi parţial sunt mai predispuşi formării cariilor şi dezvoltării bolilor gingivale, fiind greu accesibili pentru periuţa de dinţi.
- Dacă molarii nu sunt aliniaţi corect, înghesuie ceilalţi dinţi sau nervii. Dacă măseaua de minte se sprijină pe următorul molar, îl face pe acesta mai vulnerabil la carii şi formarea tartrului.
- Se recomandă extracţia pentru a reduce riscul formării chisturilor şi a tumorilor.
- Câteodată este recomandată extracţia molarilor de minte înainte de montarea unui aparat ortodontic pentru îndreptarea dinţilor.
Îndepărtarea molarilor de minte depinde de poziţia acestora. O măsea eruptă complet este extrasă la fel ca orice dinte, însă dacă măseaua se află sub gingie, în maxilar, este nevoie de o operaţie chirurgicală. Deseori dintele este extras bucată cu bucată, pentru a reduce cantitatea de os pierdută. Dacă extracţia este mai complicată, aceasta se efectuează într-un spital sau poate fi necesară anestezia totala.
Operaţia de extractie a molarului de minte
Operaţia de extracţie va fi efectuată de către un specialist în chirurgie maxilofacială. Se începe cu anestezia locala, administrată sub formă injectabilă. Apoi medicul face o incizie pe gingie pentru a expune măseaua şi maxilarul. Dacă dintele impactat este erupt parţial, acesta se extrage cu forcepsul, însă dacă este impactat total in maxilar, se taie în bucăţele, care se scot pe rând. În cele din urmă se suturează operaţia şi se plasează comprese pentru controlarea sângerării.
Recuperarea dupa extracţie
După operaţie este posibil să simţiţi discomfort, sau chiar durere, mai ales după ce trece efectul anesteziei. Umflarea se poate ameliora cu comprese reci, iar pentru durere medicul vă poate prescrie analgezice.
În primele 24 de ore trebuie să aveţi grijă să nu mestecaţi alimente pe partea pe care a avut loc extracţia şi să evitaţi băuturile fierbinţi, alcoolul şi alimentele tari. A doua zi puteţi clăti gura cu apă cu sare (o linguriţă la o cană cu apă călduţă) şi evitaţi în continuare alimentele tari. După aproximativ o săptămână se vor îndepărta suturile.
Vindecarea completă are loc abia după câteva săptămâni sau chiar luni, însă de obicei după două săptămâni de la operaţie lucrurile revin la un normal comfortabil.
Complicaţiile extracţiei molarilor de minte
- Alveolita postextractivă - Această complicaţie este des întâlnită şi apare atunci când fie nu s-a format un cheag de sânge în alveola din care a fost extrasă măseaua, fie s-a format un cheag, dar s-a dizlocat. Dacă nu se coagulează sângele, vindecarea este întârziată. Alveolita postextractivă poate dura 3 – 4 zile după extracţie şi este însoţită de durere şi respiraţie urât mirositoare. Medicul va trata alveolita postextractivă punând un pansament cu medicament în alveola. Pansamentul trebuie înlocuit la fiecare 24 de ore, până când simtomele dispar.
- Parestezie - Parestezia este o complicaţie mai puţin frecventă şi implică vătămarea nervilor din apropierea măselei de minte. Simptomele sunt amorţeala limbii, buzei sau a bărbiei şi pot dura zile, săptămâni, luni, sau pot fi permanente.
- Infecţie cauzată de bacterii sau particulele de alimente blocate.
- Slăbirea osului maxilarului, datorită traumatizării.
