Hai mă că nu e drept. Sunt mereu ceva de genu' oaia neagră. Poate (poate) nu-mi ajunge atenţie din partea lumii,dar nu e drept nici aşa. E ceva de genu',cineva are o problemă şi toată lumea este fixată pe ajutor asupra rezolvării acestei probleme,toată lumea caută răspunsuri pentru a ajuta. Dar cînd am eu probleme atunci toţi se comportă de parcă mi-ar spune "eşti puternică,rezolvă singură". Sau cînd cineva e ft trist sau e îngirjorat de ceva,la fel.
Dar eu nu înţeleg,chiar mă consideră toţi atît de puternică încît nu merit nici măcar o îmbrăţişare sau măcar un "totul va fi bine"? NU,nu mă ajută deloc cînd spun că am o durere de cap îngrozitoare şi tu îmi răspunzi "Da şi fa ăi băut asară?". NU,nu mă ajută deloc cînd spun că am note groaznice şi tu îmi spui "DA EU ŞI NOTE AM,KAROCE...". Poţi doar să mă ajuţi,sau să mă susţii?
Nu poţi. Pentru că atunci cînd tu plîngi,plîng toţi cu tine. Cînd plîng eu-tu rîzi. That's not friendship. That's not love. That's not fair.