Scriu despre TEDx. Dau feedback. Nu știu dacă e tare etic, dar io nu am intenția să mă bag în aprecieri și clasamente. Sunt colegii mei la urma urmei, așa că la acest capitol – ni-ni. Însă nu pot să fac abstracție de faptul că pe lângă a-mi prezenta propriile idei, le-am ascultat pe ale altora inspirându-mă.

Partea asta am savurat-o. Idei multe, diferite, pestrițe. Le iau pe rând. Le întorc pe o parte și pe alta. Poate prinde bine autorilor. Le scriu în ordinea în care îmi vin în minte. Dacă ceva… nu vă supărați, vă rog. :) Am să încep cu…

Ziliberberg

În două cuvinte: prezentarea lui Cristian Ziliberberg este despre faptul că în științele sociale nu prea avem luxul de a ne testa ipotezele pe viu. Costă prea scump, iar reproducerea experimentului e practic imposibilă. Oamenii ăștea se schimbă instantaneu. Niciodată nu poți avea aceleași condiții. OK, cu asta e clar.

Cristian Ziliberberg

Soluția pe care o propune Cristian este simularea. Iei o inteligență artificială, dai datele problemei și… voila! Cristian a demonstrat două simulări. Una era despre oițe și lupi. În varianta simplă oițele au o singură funcție – reproducerea; lupii au o singură funcție – păpatul oițelor. Începe simularea cu un număr egal de oițe și lupi. La un moment dat, lupii par să aibă câștig de cauze. Rămân tare puține oițe. S-ar părea că oile sunt pe calea extinției. Când colo, lupii, cu deficit de carne fragedă, încep să se împuțineze și ei. Nu le ajuge mâncare și mor. Cele câteva oițe rămase în viața, repopulează universul. În final rămân doar oile.

M-am gândit că simularea asta conține o lecție foarte relevantă. Ia un partid în plină ascensiune (să zicem că e vorba de Edinnaya Rossiya). La un moment dat, creează impresia că sunt pe cale să rupă totul. Îi mănâncă pe adversari, îi absorb pe candidații independenți. Și când ți-i lumea mai dragă… hopa și ieșirile din partid. Iese unul, iese al doilea. Se pocăiesc în public, sunt frustrați și deziluzionați. Sunt vedete.

Nu caut să forțez o analogie cu PLDM. Pe bune. Dar se pare că pe lângă foțele centripete există și forțe centrifuge. Așa că să nu sărim la tras concluzii atunci când vedem un partid în plină ascensiune. Căci cine știe… Așa și lupii. La un moment anumit s-au crezut învingători. Dar nu a fost să fie așa. Asta e lecția pentru analiștii politici.

Acum critica pentru Cristian.

Simulările sunt OK, numai că… nu funcționează. Un sistem social este mult mai complex decât o problemă cu lupi și oițe. Dar chiar și dacă am putea să ținem cont de complexitatea sistemului, tot nu avem scăpare. Simularea e un sistem ermetic. Aici e valabil tot ce e pus înăuntrul lui. Viața e un sistem deschis. Aici numărul variabilelor este infinit. Dacă am fi ca Dumnezeu, am ține cot de tot. Dar nu suntem decât muritori de rând constrânși de limitele cunoașterii pe care o posedăm la moment.

Așa că, sorry, nu merge. Ne resemnăm la șobolani și maimuțe.