Fiecare om oricît de fericit nu ar fi visează la ceva. Vise pe care le vrem îndeplinite şi pe care ni le imaginăm ca fiind realitate. Şi atunci cînd le îndeplinim suntem fericiţi,în culmea fericirii! Dansăm ş tra lea lea...primele 3 zile. Apoi treci pe lîngă vitrinile din centru şi îi vezi pe ei,negri pe toc înalt...awwwwww. Gata,s-a dus toată fericirea de pe urma notei de la examen sau telefonului mobil sau mai ştiu eu ce. Acum visezi la ele.
Şi continui,şi continui tot aşa. Numai obţii ceva,şi deja vrei altceva.
Fiecare om are sute de vise,dar dacă l-ai pune să aleagă,ar alege cu uşurinţă 2-3. Atunci de ce continuă să-şi dorească atîtea? Pentru că alea sunt vise mici,care îl fac mai puternic dacă se împlinesc. Vise care îi aduc bucuria de o zi pentru a putea lupta mai departe,către cele 2-3 mari care merită cu adevărat.
Şi eu de exemplu nuştiu cum m-aş simţi dacă visele mele,alea 2-3 mari,s-ar îndeplini într-o zi...cred că aş fi gata să sărut şi să strîng în braţe toată lumea doar ca să arăt că sunt fericită. Dar lupt,deoarece penru vise trebuie să lupţi,nu le lăsa doar vise,că e păcat.