Familia este patria noastră de dimensiuni mici, dar de o valoare indubitabilă. Nu e o simplă formulă, ci un ţesut făcut din cele mai tari fire, fire de sânge.

Am fost binecuvântată cu cea mai frumoasă familie din lume, una perfectă şi niciodată, nu mi-a trecut prin gând să-mi doresc o alta. Nu am fraţi sau surori, dar am marele noroc să fiu copleşită zilnic de dragostea a doi părinţi fenomenali. Sunt rădăcinile mele din trecut şi icoana idealului meu de viitor.

Un univers în jurul căruia se învârt toate visele mele. Lumea de unde nu pot şi nici nu vreau să mă desprind, un fel de regat cu reguli bine definite, cu oameni dragi, cu emoţii şi disperări, cu bucurii minore şi supărări limitate, toate, toate fac parte din mica mea familie.Valoarea ei este incontestabilă şi nu doar pentru că  mă găzduieşte şi îmi oferă sprijin, ci şi pentru că nu pot exista în absenţa ei. Or, familia este mediul în care ne formăm, ne modelăm, ne poziţionăm.

Tata, capul familiei, omul de care nu îţi e frică, dar pe care îl respecţi până faci bujori în obraji. Mereu pus pe goană, în căutare de tot ce e mai bine pentru noi, lipsit de timp, uneori chiar de mâncare, somn sau  linişte; este biruitor în tot ce face, un fel de erou pozitiv, care oricând şi oricum doboară zmeul. Este umărul de sprijin, este zidul care mă protejează de vicisitudinile vieţii.

Mama, o poveste, un basm  plin de poezie, icoană sau un fel de pasăre phoenix, nu oboseşte niciodată, are picoare şi urechi pentru toată lumea, zâmbeşte necondiţionat, plânge pe ascuns şi ne ascultă interesată fiecare aberaţie pe care o lansăm  în univers.  Nu-mi amintesc cum am venit pe lume, dar şi acum îmi simt obrajii plini de sărutările ei, ştiu că mi-a cântat şi păzit fiecare somn, tocmai de aia continuu să visez frumos.

Familia este un fel de împletitură care nu se desprinde indiferent de obstacolele vieţii, este un fel de lume, aparte, cu bune şi rele, dar  toate trăite împreună, sub acelaşi ritm de inimă şi cu aceleaşi vise. Sunt un adolescent fericit, fiindcă ştiu că pe drumul vieţii, ce mi-l pregăteşte destinul, am alături dou inimi ce bat pentru mine şi sunt gata să facă imposibilul pentru a-mi asigura fericirea.

Chiar dacă la un moment dat, noi, copiii, perpetuăm  tradiţia şi formăm alte familii, nu se întâmplă nimic altceva decât mărirea familiei din care am venit. Iar în fiecare seară, mă rog lui Dumnezeu ca eroii vieţii mele să aibă ani lungi, încăcaţi de fericire şi sănătate, timp în care să le pot mulţumi pentru tot ce îmi dăruie zi de zi.

Autor: Alexandrina Ciutac: LT Măgdăceşti, clasa a-X-a

                                                 Profesoară de limbă şi lit.română: Efros Galina