Ediţia de Vineri Nr.200831 din 22 februarie 2008     Joi, la şedinţa în plen a Legislativului, Vladimir Filat mi-a strâns mâna şi m-a anunţat pe un ton „prietenesc”, propriu neguţătorului din Piaţa Centrală care te înşală la cântar, dar care nu încetineşte nici pentru o clipă cu amabilităţile, că m-a acţionat în judecată.     Filat nu mi-a spus care este supărarea domniei sale, ci doar a precizat că „dispune de probe” şi că este pentru prima dată când acţionează un jurnalist în instanţă. Nu ştiu de ce fel de probe dispune proaspătul lider de partid liberal-democrat, dar este evident că jovialul politician a fost deranjat de adevărurile din materialul „NATO, Filat şi cei doi Tănase”, publicat în ediţia din vinerea trecută a săptămânalului FLUX. Este de presupus şi ce o să solicite reclamantul Filat de la judecători: să constate că l-am calomniat, că i-am lezat onoarea şi demnitatea. Există la Chişinău o practică laşă de a da în judecată jurnaliştii atunci când un nabab (un demnitar sau o persoană cu mulţi bani) a fost vizat nu tocmai favorabil într-un material de presă. Există şi o lege strâmbă care încurajează această practică şi în baza căreia instanţa porneşte, de multe ori, de la premisa că cel care vine cu jalba în proţap la judecătorie este curat ca lacrima, are un trecut şi un prezent ireproşabil şi că un jurnalist ar putea să-i compromită viitorul luminos. Probabil că şi Vladimir Filat s-o fi gândit să recurgă (pentru prima dată!) la această practică nu tocmai demnă de un tânăr politician care apără cu înverşunare normele democratice şi europene şi luptă cu dictatura comunistă, odată ce nu dispune de alte mijloace de a se apăra, cum ar fi să prezinte, în mod public, în presa „prietenă”, argumente ce l-ar dezvinovăţi. Şi apoi este mai simplu să hărţuieşti un jurnalist în instanţe (mai ales atunci când ai atât de mulţi bani şi poţi să angajezi o armată întreagă de jurişti şi avocaţi), decât să întreţii o polemică pentru care nu ai argumente.     Nouă nu ne rămâne decât să-i urăm succes dlui Filat în acţiunea sa temerară în instanţa de judecată. Am vrea doar să-i atragem prieteneşte atenţia prosperului om de afaceri şi ambiţiosului politician că s-ar putea ca în acest caz să fi admis o eroare de calcul: este foarte posibil ca întreţinerea unui război mediatic să-l coste mult mai scump decât „cultivarea” unei relaţii de prietenie cu unii reprezentanţi ai presei. Nu la bani ne referim, ci la riscurile de imagine pe care va trebui să şi le asume.     P.S.: Apropo de hărţuirea jurnaliştilor prin judecată. Procuratura Generală a iniţiat un dosar penal împotriva directorului cotidianului „Timpul”, Constantin Tănase (vizat şi el în materialul care l-a deranjat atât de mult pe Vladimir Filat), care este acţionat în judecată pentru nişte afirmaţii făcute în cadrul unei întruniri publice. Noi nu împărtăşim opiniile exprimate de dl Tănase (mă refer la o situaţie generală, nu neapărat la cele enunţate în cadrul respectivei întruniri). Dar în acest caz ne declarăm solidari cu directorul ziarului „Timpul”, pentru că avem convingerea că nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere, cu atât mai mult penală, pentru opiniile exprimate. Sergiu PRAPORŞCIC