Aglomerată luna asta, maiul, lieber Mai (păi, Komm, lieber Mai, und mache die Bäume wieder grün und lass mir an dem Bache die kleinen Veilchen blühn!), cu zile de naștere ale unor oameni care mi-au marcat - cântat, scris, dansat - viața! Iată-l și pe baritonalul modist Dave Gahan knockin' fifty... Am să spun doar atât: după Violator și apoi, pesemne, prin „contribuția” masivă a problemelor „medicale” prin care a trecut la mijlocul nouăzecilor, vocea „cosmică” a lui Gahan a câștigat enorm în sonoritate, s-a adâncit și mai mult sau, dacă preferă cineva - a crescut, a absorbit necazuri, ani, talent componistic, prietenie - prietenia, frăția asta muzicală indicibilă cu Marin L. Gore fiind inclusă. De ziua mea, mi-aș dori să fi putut cânta împreună cu el, vocea a doua, ca să-i arăt că, în timp, am cam prins ce (și cum) vrea să-mi zică și ar fi fost mai bine să nu fi mirosit eu așa de intens a jar mocnit de suflet ars. Sunt încă atât de tânăr!