Oare cum e mai bine? Să fii visător sau să fii realist? Mereu am fost de părere că oamenii visători şi creativi sunt mai interesanţi,mai fascinanţi. Dar oare e atît de bine să fii visător? Să trăieşti aşa,în lumea ta. Să fii emotiv,să vezi lumea în alte culori decît cum o văd alţii.
Sau e mai bine,poate mai uşor să calculezi totul la rece? Să fii serios, pădurea să fie mulţi copaci la un loc nu "loc fantastic,răcoros cu aer misterios" şi aşa mai departe. Oare nu e mai uşor să fii aşa un om?
Decît să visezi mereu, să suferi, să fii artist...nu e mai uşor să vezi lumea în cifre şi...atît?
