Pe scurt, operatiunea s-a desfasurat cam asa: dupa aproape un deceniu de scotocit prin pesterile Afganistanului, dupa ce au cheltuit cateva miliarde de dolari si au trimis mii de sicrie de plumb acasa in care se aflau militari cazuti la datorie in Irak si Afganistan- un comando de elita al armatei americane, avand ordinul sa-l prinda pe bin Laden viu sau mort, coboara din cer intr-o vila- cazemata de langa capitala Pakistanului, improasca cu gloante tot ce-i iese in cale, doua dintre ele facand tandari capul teroristului nr. 1, dupa care ii insfaca din sanul familiei, ii imbarca pe un vas de razboi, il baga intr-un sac plin de pietre si il scufunda undeva in mare.
“S-a facut deptate !”- au exclamat usurati oamenii din lumea civilizata. Toti oamenii? De cu totul alta parere sunt sute de milioane de musulmani care vad in bin Laden un martir al cauzei sfinte si acum americanii si aliatii lor nu mai scotocesc prin pesteri ci in lungul si latul planetei, in cautarea aceluia care i-a luat locul in fruntea organizatiei teroriste Al- Qaeda.
Dintre toate imaginile cu care ne-au bombardat zilele acestea canalele de televiziune din toata lumea, una imi staruie cu deosebire si am siguranta ca asa va figura si in cartile de istorie de-alungul veacurilor. Incaperea din Casa Alba in care capii conducerii actuale a puternicii USA- in frunte cu Obama- priveau live-adica in direct- operatiunea de pedepsire a aceluia care , la 11 septembrie 2001, facea praf si pulbere mandrele turnuri Gemini unde au pierit peste 3000 de oameni nevinovati. De la ocheanul lui Napoleon prin care acesta supraveghea si comanda, de la cateva sute de metri distanta, batalia de la Austerlitz- asa cum o vedem infatisata pe un urias tablou- la “ocheanul” prin carea Obama si “locotenentii” sai civili si militari supravegeau- de la cateva mii se kilometri- operatiunea de la Abottabad din Pakistan, ne despart doar doua secole.Mai precis, 205 ani! Daca lumii in care traim azi i-au trebuit milioane de ani ca sa ajunga de la epoca de piatra la aceea a zborului spre alte planete, apoi de la razboiul purtat in transee si pana la cel al rachetelor intercontinentale, i-au fost necesar mai putin de un secol.
Ce minunatii ne mai rezerva viitorul? Se pare ca laptopul la care scriu azi a devenit de-acum o “relicva”, de mult mintea mea pe care o credeam educata nu mai intelege multe din noutatile tehnice care apar de la o zi la alta. In ochii unui tanar informatician probabil ca arat la fel cum privesc eu un analfabet dintr-un sat pierdut in jungla. Pana am invatat tabla inmultirii un unchi al meu mai scolit ma batea in cap cu caietul de aritmetica unde se afla tiparita aceasta tabla care imi provoca halucinatii….Oare adolescentii care manevreaza calculatorul si discuta pe internetul montat in telefonul mobil cu un coleg al sau din alt colt de lume, mai are nevoie sa invete pe dinafara tabla inmultirii?
Tare mi-e teama ca doar experienta de viata ii mai desparte pe profesori de elevii lor mai silitori, atunci cand dezbat- daca mai dezbat !- ultimele cuceriri ale stiintei si tehnicii. Atunci cand ni se infatiseaza locuinte de top din diverse colturi de lume- inclusiv din tara noastra- n-am vazut NICAIERI RAFTURILE VREUNEI BIBLIOTECI . Oare ce vor face nepotii si stranepotii mei- sau cine stie ce tineri vor face curatenie in casa unde locuiesc acum, dupa ce sotia mea si cu mine ne vom muta in coltul modest dintr-un loc unde-i liniste si pace in care ne-am pregatit sa dormim alaturi, asa cum o facem de peste 60 de ani. de data asta somnul de veci- cu rafturile modestei noastre biblioteci care umplu un perete, usor indoite de povara cartilor, printe care si dictionare si enciclopedii ingalbenite? Nici eu nu prea la mai rasfoiesc, atotstiutorul google imi este mult mai la indemana. Este lesne de imaginat, oare de ce trebue sa ma mai framante asemenea griji?
In rest, sa auzim numai de bine !
Nicolae Holban
