Societatea noastră se mai află în tranziţie. Cît timp? Numai Pronia Cerească ştie. Dar noi mergem înainte , cu tranziţie sau fără. Suntem un popor tare ca roca de granit. Rezistăm şi ne putem descurca măcar şi în deşertul Atacama, nu mai vorbesc de ţările Europei unde ştim cu toţii ce facem. Un caz ce confrimă că imaginaţia moldovanului bate orice scenariu de Oscar, este cel al cîtorva fraţi de ai noştri, muncitori în Grecia la construcţii. Odată, au cumpărat o monedă ce îţi permite să suni de la un telefon public, au găurit-o, au legat o aţă şi de fiecare dată cînd vorbeau şi terminau discuţia, trăgeau uşor cu aţa de ban, îl scoteau, iar acest lucru îi scutea de cumpărarea altor similari. Ideea este că de fiecare dată cînd vrei să suni, trebuia să cumperi o altă monedă care o puneai în telefon. Economie.

Moldovanul munceşte la Moscova, „la Italia”, „la Portugalia”.... munceşte, dap’ ce o să facă?! Staţi, că ăsta e abia începutul. Revine acasă, îşi trage una bucată palat numit casă, îşi ia un automobil de ultim strigăt şi se duce să vadă dacă a mai crescut buruianul la vie . Eroul nostru nu uită să îşi pună un training şi o pereche de pantofi eleganţi, şi ochelari de soare, evident!

„La Moldova” lumea are profil pe una din cele mai cunosccute reţele de socializare iubită de tot spaţiul ex-sovietic. Lumea îşi adaugă poze cu „bratanu” şi cu „padruga me”. Aaa, şi evident, cu maşina şi teancul de euro cîştigat în Occident. Moldovanul nostru vorbeşte într-o limbă-mutant, asta după ce încrucişează două cuvinte în română şi două în altă limbă. Pentru el contează să aibă ce mînca, bea, să aibă timp să îşi mărite fata şi să îi plătească studiile de la drept sau economie lu ăla micu’. El îşi frămîntă neuronii cum progenitura să obţină un loc la buget, el îl sună pe cumătrul şi cumătra după un ajutor.

Moldovanul stă şi în poziţia dromaderului în microbuz, contează să ajungă rapid la destinaţie. El are şi o inimă ca o pîine fierbinte, cînd iese din troleu şi oferă biletul său altui cetăţean.. Respect... Moldovanul petrece la nunţi şi cumătrii, iar a doua zi trebuie urgent să ştie „cît a pus naşul pe masă”.

Suntem un popor care se adaptează, un popor unic în lume, care... vă las pe voi să continuaţi!
 I.M.