Îmi pare nespus de rău că nu mi-am luat cu mine chitara,acasă nu prea am timp să mă antrenez,mai ales cu şcoala asta,da' acolo,în mica mea "casă de vacanţă" aveam timp berechet şi nu mi-ar fi încurcat deloc un zdrăngănit.
Acum am venit acasă plină de forţe şi mă consolează doar gîndul că mai am o lună. O lună!!!! Ihuhu ş tralala! Sunt satisfăcută şi de note,la mate' am singurul 8,dar asta e,niciodată nu voi fi matematician. Unora le e dat să înţeleagă treaba cu toată hora aia de cifre,mie nu.
Şi deci, note bune,dispoziţie bună, prieteni mulţi,rude şi mai multe. Sună cam...perfect? Cam prea perfect,undeva în adîncul inimii simt apropierea unui nor sur,da' nu degrabă.
Acum mă bucur de perfecţiune. Am o viaţă perfectă!
