Azi e lunga si cea mai frumoasa noapte de sarbatoare si poate s-ar fi cuvenit sa uitam de tot ceea ce ne urateste viata . Sa facem abstractie si de insultele prezidentiale, popor de neispraviti care ne petrecem zilele la carciuma, in loc sa muncim pamantul nostru darnic din care concetatenii  europeni,  lasand balta locurile lor de bastina, l-au cumparat pe mai nimic,   “furandu-ne” nu numai tara ci si fetele noastre , se insoara cu ele si fac copii pe care-i numesc John, Hans sau Charles si scot din ferme recolte bogate. Asta si fac, m-am scarbit de circul cu moguli incatusati in saptamana patimilor, cazati pentru 24 de ore in celulele conforabile cu gratii si apoi eliberati de magistratii uluiti de subtirimea dosarelor intocmite de procurori, de invinuitii adusi de peste mari si tari in avioane private, cu sume modice de 120 mii euro , in asteptarea unor procese care vor dura ani de zile.

Asadar voi vorbi azi de sondajele telefonice care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie si ne fac zilele mai pline. Suna telefoanele mele in draci, nu numai acela fix ci si mobilele pe care la arboram cu mandrie sotia mea si cu mine. Nu va imaginati ca nu mai pot de dorul nostru prietenii- cei mai multi aflati de mult in ceruri, de unde probabil nu au semnal- sau nepotii nostri, ocupati pana peste poate de joburile lor sau- in weekend- dand o fuga in Grecia, la Viena sau Venetia. Cand raspundem la apelurile insistente, abia intelegem despre ce e vorba,  voci  care se prezinta in graba mare ca fiind de la un Institut cu nume englezit si ne roaga sa raspundem la fel de fel de intrebari, de la increderea pe care o avem in cutare sau cutare om politic, la cat detergent consumam sau ce marca de automobil preferam . Dar in momentul cand afla ce varsta avem, se scuza – politicos, ce e drept- si ne anunta, scurt, ca sondajele se adreseaza cetatenilor sub 80 de ani.

Nu e nicio suparare, dar pentru operativitate, asi propune ca noi, cei “expirati”, cum ne numesc cu dragalasenie multi tineri, sa primim un soi de parola la telefon, ca sa nu-i mai facem pe cei din aceste Institute de sondaje sa piarda vremea cu noi. Ma gandesc ca n-ar fi rau ca si pensiile, mai mari sa mai mici, sa le primim pana la o anumita varsta. Si locurile din policlinici si spitale ar trebui dramuite. Oricum, in privinta asta cred ca am inceput sa facem unele progrese,.Prin desfiintarea a 67 de spitale, cei bolnavi- de obicei “expirati” care apeleaza la 112 si stau departe de  un centru medical- se poate ca ambulanta, daca ajunge, dupa ce a parcurs zeci de kilometri pe soselele ciuruite de gropi , sa fie nevoita  sa-i duca direct la morga.

Ar mai fi ceva, stim ca unele triburi din tari exotice, din respect si dragoste pentru cei batrani, cand simt ca acestia ar cam fi pe duca, ii ajuta cu delicatete sa se urce in vreun copac stufos si ii lasa acolo sa priveasca cerul, pana ce se usuca si nu ramane din ei decat oasele, dupa ce vulturii i-au curatat de carne. De ce sa nu invatam si de la prietenii nostri necuvantatori, cum ar fi elefantii, am auzit ca Africa e plina de cimintire pentru elefanti. Cand simt ca li se apropir sfarsitul, elefantii se indreapta singuri spre anumie locuri, asa cum la spune instictul. Chiar ma gandesc ca harnicul nostru guvern, printr-o documentatie intocmita de ministrul dezvoltarii si turismului, carismatica si activa Elena Udrea si ministerul medilui condus de eficientul Laszlo Borbely, ar putea aranja undeva, prin padurile patriei, inainta de a fi defrisate cu totul, vreo rezevatie pentru asgura un sfarsit in bratele darnice ale naturii scumpilor nostri “expirati”.

Dar poate ca n-ar fi rau ca si noi, “expiratii”, dand dovada de intelegere fata de dojenile prezidentiale- popor de asistati care stam  cu mana intinsa la Stat, in zilele cand nu ne simtim prea bine, sa nu mai apelam la 112, sa ne indreptam linistiti, cu demnitate, fara zarva, spre locul de veci pe care orice batran cu sacun la cap si l-a pregatit din vreme, purtand cel mai elegant costum sau, dupa caz, daca vreo alta religie i-o impne, un cearsaf alb intr-o sacosa. (Atentie, o sacosa fara inscriptii de la vreun partid, pentru a se evita conflicte   politice!) In felul acesta ar scuti rudele lor de bataie de cap sau, in absenta acestora, de cheltuieli de inmormantare din vlaguitul buget al organelor locale. Daca deplasarea lui acolo se va fi dovedt a fi facuta prea devreme, nu-i nici o paguba, se poate reintoarce la domiciliu cu cel mai apropiat mijloc de transport in comun, primariile asigurand-le, grijulii, permise gratuite.

In rest, sa auzim numai de bine ! Va dorsc tuturor, “expirati” si celor aflati inca in termen de garantie, fie ca va aflati in fata unor mese imbelsugate sau va ospatati doar din conservele aflate in pachetele pentru pensionarii cu venituri sub 600 lei lunar pentru care v-ati imbulzit ore intregi  la sediile primariilor, UN PASTE FERICIT !

Nicolae Holban