Specificul umanismului romănesc este promovarea idealurilor sufleteşti, perfecţionarea fiinţei umane, abilitatea de axare pe puterile omului, şi lupta contra absurdului religios. Umaniştii sînt acele persoane care ştiu să conducă masele, şi sînt acei evidenţiaţi din mase.   Romănii sau aşa numiţîi Maldaveni o fost mai mult scutiţi de umanism căci cum spunea şî Grigore Vieru Basarabia a fost mai uşor colonizată ca Bucovina şi Transilvania deoarece aici lipsea intelectualitatea. Avem puţine lucrari umaniste de valoare, însă din care le avem, putem să deducem mai mult umanul de provenienţă naţională şi mai întîlnim ideia de perfectibilitate a fiinţei umane, care sînt nişte exemple în faţa fiecarei generaţii şi, indiferent de culoarea politică, fiecare recunoaşte măreţia foştilor domnitori(poate ca doar filiala Comunistă costiujeni şi pacientul lor Voronin nu recunosc asta). In linii generale părerea mea ca umanismul pe spaţiile dintre Prut şi Nistru este lipsit de lupta contra dogmelor religioase şi lucrarile pe care cu mare greu le-au ftîknit în umanism sînt nişte Letopiseţuri care după părerea mea letopiseţul tre’ să rămîe letopiseţ dar nu să devină o lucrare umanistă.  Sînt clar absente viziunile aşa zis mondiale, cu nuanţă filosofică asupra omenirii şi nelegiuirilor făcute cu ştirea Domnului(creştinii de atunci erau cu adevăraţi fanatici nu ca băbuţele de astăzi care meahco govorea sînt un pic statornici şi nestrămutaţi) În cronici sînt relatate nişte constatări care încă odată remarcă că cronica este  Lucrare cu caracter istoric, nu opera de artă. Avem o tendinţă să ne înălţăm mai sus decît suntem. Însă din puţinul care îl avem,  putem deduce ideia că au fost mari Romăni strămoşii noştri, că au avut fapte măreţe care ar trebui sî le păstrăm şi să le transmitem (da nu să stam mîndri pe Adnaklassniki, să mînkam Răsărită şî să purtăm mîndri izmene impacîndune ca sîntem Maldaveni sau Rumîni sau orice altă naţie de lodari)  Aşa că muncă muncă ţi incă odată muncă.