Oare in cat timp record dispare sentimentul de patriotism..? fac o pauza, caut in DEX, sa ma documentez ce-i acela patriotism, apoi revin sa fac demagogie...
PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-]
DEX-ul - foarte concis nu m-a clarificat si nu m-a lamurit de ce la noi sentimentul de patriotism e perceput exclusiv prin contrast... si de ce-i atat de priponit in metrii patrati la care se raporteaza, daca-i tara, apoi neaparat trebuie sa-ti urasti vecinii, dar sa-i iubesti pe italieni, americani sau cubanezi, ca-s mai departe; daca-i raionul, celelalte raionane is niste prapadite, ca au pozitia geografica mai la Nord sau mai la Sud sau, Doamne fereste, mai spre Est sau Vest, dar daca, fereasca Sfantul, patria pentru om simbolizeaza satul natal, in vecii vecilor nu-si ia cumatri din satul vecin, nemaivorbind de nasi sau mireasa, de-acuma mai bine din alt raion... (aceasta n-a fost numai o devagatie ironica, in satul meu tinerii specialisti veniti la 20-22 de ani din alte localitati ale Moldovei - casatoriti, stabiliti, parinti sau bunei chiar si la 60 de ani is numiti venetici, ma indoiesc ca pentru asemenea oameni, nu numai din satul meu, notiunea de patriotism e mai limpede...)
am primit intr-o zi un link insistent si provocator de la o fosta studenta, am citit postul cu atentie, ca mie mai mult imi place sa citesc decat sa scriu si ce mai sufar, mama-masii, ca nu mi-o injectat Doamne-Doamne nici un gram de genialitate.., numai dorinta nepotolita de a scrie...
revin la link, in doua cuvinte era despre a doua patrie si despre cat de repede si usor se adapteaza moldovenii in lumea mare, despre cum se simt oameni in societatile civilizate, despre cum prind la bani si la bunastare si-si permit sa-si creasca copii in liniste, despre multe si marunte, ca doua cuvinte nu-mi ajung sa le insir pe toate... i-am dat dreptate, pentru ca instinctiv cred totul ce-i scris negru pe alb, dar gandul asta mi-a tot sfredelit creierii pana m-am proptit in concluzia ca ea n-a stat suficient timp in paradisul cela strain, ca sa simta cat de scump si pe intelesul nostru e infernul de acasa.
prima mea iesire dupa hotare o pot descrie ca pe o inspirare luuunga de mirare si admiratie. Asta-i cum ti-ai umple plamanii cu O2 si ti-ai insufla ca-ti face bine, dar in realitate nu simti nimic... ori cum ai trece dintr-o camera mediu luminata in alta cu podul plin de beculete stralucitoare si surpriza! nici unul ars! sau cum ai comanda un hamburger la McDonald`s si l-ai primi pe al doilea gratis, dar al doilea la ce ti-l baga?, daca tu te saturi din unu...
a doua oara am iesit pentru mai mult timp, adica practic pentru totdeauna, plina de iluzii si sperante, dornica s-o rup cu mizeria si instabilitatea, dar cand am revenit in vizita la un an, mi-am ales o gramada de chestiute de prin casa parintilor, sa le car cu mine si sa platesc la avion pret dublu sau triplu, numai pentru atmosfera si amintire...
noi suntem obisnuiti sa traim asa cum traim si sa fim asa cum suntem si culmea! in strainatate caram si lumea noastra mica de-acasa - lumanarile de la cununie, un ram de busuioc, o icoana cu Maica Domnului si Mantuitorul, o torba de faina de porumb, doua prosoape cu dantela crosetata, un album cu poze alb-negru... ca fara zestrea asta nu suntem nimeni, da cu ea suntem pripasiti in lumea noua, o punte intre familie, traditii si viitorul copiilor...
si viata ne e buna, stabila, sigura, prospera, cu slariu pe asteptari si la timp, asistenta medicala impecabila, educatie moderna, haine de firma, masina - una sau chiar doua in garaj, vacanta pe litoralul Mediteranean -una sau chiar doua pe an... dar cand vin sarbatorile tot nu ne simtim in rand cu lumea, ca ale noastre, mai toate, vin cand ei se satura de sarbatorit, vin cu tristete si singuratate, cu ochi in monitor, cu telefonul in maini, cu pasca si oua rosii cumparate, cu romana sau rusa prin satelit, cu mancare aproape ca la mama, dar vin strain...
cu cat mai mult scriu cu atat mai greu mi se face sa inteleg unde mi-i patria? gandurile de intoarcere mi s-au spulberat toate... pana la cel mai mititel si nebunatec. Am eliberat prea adanci radacini aici, n-as vrea ca si copiii sa se framante intre doua lumi...
