Chiar dacă majoritatea opiniei publice internaţionale apreciază evenimentele din Libia ca fiind ceva pozitiv şi este de acord cu toate acţiunile îndreptate contra guvernării unui stat suveran din Africa de Nord, cred că nu am face nimic ieşit din comun dacă am publica şi un punct de vedere alternativ.

Nicolai Starikov, un economist şi jurnalist rus a scos la iveală mai multe aspecte mai puţin mediatizate ale evenimentelor din Libia, pe care le-a expus într-un mic filmuleţ, pe care l-am postat mai sus.

Mai jos, urmează traducerea:

“Vă vom prezenta un material interesant, care va arăta foarte clar adevăratele rădăcini ale revoluţiei libiene.

Vă veţi da seama că manifestanţii au arme străine noi, pe care nici forţele militare libiene nu le utilizează.

Instructori care vin din străinătate, arme care vin din străinătate, bani care vin din străinătate, scenarii străine şi sînge libian…

Cînd imaginile din Libia au început a ajunge la noi (toate fiind făcute de jurnalişti occidentali, prezentînd punctul de vedere al celor care erau de partea manifestanţilor), în ciuda caracterului parţial al acesor fotografii, ele au oferit un bogat material pentru studierea situaţiei date.

Ceea ce m-a impresionat din primele imagini a fost echipamentul şi armele utilizate de manifestanţi. Trebuie să înţelegeţi un lucru simplu: triburile nomade din Libia nu pot atît de uşor să aibă asemenea arme şi echipamente, chiar dacă presupunem venirea acestor lucruri din ţările recent implicate în revoluţii.

În una din fotografii, un manifestant este dotat cu o armă FN-FAL absolut nouă, recent scoasă din cutie. Într-o altă fotografie, un alt revoluţionar, are un alt FN-FAL nou.

Într-o altă fotografie, într-o ciocnire, un tînăr revoluţionar are un alt automat nou. Acesta nu este utilizat de arma libiană şi nici nu a fost utilizat vreodată. Armata libiană dispune de arme “Kalaşnikov” învechite, iar revoluţionarii nu aveau cum să obţină automate FN-FAL din capturarea unor depozite militare ale armatei libiene.

Ei, revoluţionarii, nu puteau nici să cumpere o carabină cu cartuşe dintr-un magazin profesionist.

Deci, de unde provin toate acestea?

Mai este o întrebare: cum au putut ei să obţină enorma cantitate de cartuşe ale NATO pentru aceste arme? În Libia aşa ceva nu era…

Ctî despre mitralierele utilizate de manifestanţi. De unde provin mitralierele DHK pe care le utilizau paramilitarii nomazi?

Este uşor de observat că acestea sunt mitraliere americane cu cartuşe NATO, care sunt practic scoase din cutie.

Kadhafi nu ar fi putut avea asemenea arme, fiindcă el a fost sub emgargou timp de 40 de ani.

Cu atît mai mult, mitralierele cu cartuşe NATO sunt scumpe, mai ales cele livrate. Este mult mai uşor şi mai puţin costisitor de a cumpăra mitraliere de la chinezi, dotate cu cartuşe ieftine ruseşti.

Este simplu de înţeles: armele au fost livrate din afară libienilor. La fel şi instructorii, care îi învaţă pe aborigeni cum să utilizeze armele noi.

Dar, o revoluţie nu se face numai cu mitraliere. Este nevoie şi de altceva. Din imagini vedem că revoluţionarii erau dotaţi şi cu aruncătoare de granade, care pe piaţa neagră costă foarte mult, la fel ca şi întreţinerea lor.

Mai mult decît suprinzătoare, este prezenţa unui militar, îmbrăcat în haine de război americane.”

Este un punct de vedere alternativ asupra situaţiei din Libia, care apropo, este bazat pe dovezi clare. Deci, nu chiar toate informaţiile furnizate de mass-media sistemului sunt veridice, şi chiar multe dintre ele sunt smintitoare. Iar aceasta ne spune că nu tot ce se trîmbiţează la televizor şi care automat este crezut de prostime este realitatea însăşi.

Rostul unui lucru, sau al unui fenomen este în afara sa…