Articol preluat de pe site-ul Parinti.ro
Finlanda este una dintre ţările cu cele mai ridicate niveluri de trai din lume. În urma perioadei de gravă recesiune economică din anii ‘90, guvernul a hotarât să dedice fonduri importante educaţiei, cercetării şi tehnologiei. Rezultatul: în mai puţin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunăstare socială şi bogăţie.
Exemplul Nokia. La început, un sat cu o singură fabrică de cizme de cauciuc. Apoi o fabrică de televizoare. În sfârşit, pe baza alianţei dintre patronat şi sindicate, se mizează pe telefonia celulară. Astăzi sunt lideri mondiali, înaintea Germaniei, Japoniei şi a Statelor Unite.
De ce este atât de obişnuit ca în Finlanda un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă şi citind o carte pe săptămâna?
07:45 – Saili (15 ani) aşteapta autobuzul urban ce îl lasă la poarta şcolii (nu există autobuze şcolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii încearca să-i facă pe fiii lor independenţi de mici. Pe foarte puţini dintre ei, părinţii îi duc cu maşina la şcoala. Biletul este subvenţionat de către municipalitate. Conform legii, nici un elev nu poate locui la mai mult de 5 km de şcoala. În exterior, instalaţiile şcolii dau o impresie spartană. Nici un muc de tigară, nici o hârtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.
09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică şi engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara. Restul îl alege şcoala, de acord cu profesorii, părintii şi elevii. Orele sunt scurte, intense şi mai ales foarte participative. În interiorul şcolii, curătenia este şi mai evidentă. Totul pare recent dat în folosinţă, deşi nu este. Pe bănci şi pupitre nu sunt semne si nu se scrijeleşte nimic. Şcoala este publica şi bineinteles, gratuită, dar cu dotări demne de un colegiu “scump”. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu peşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţionat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru şi o sală de mese cu autoservire(n.r.şi acest lucru devine educaţie!). Cărţile sunt gratuite, materialul şcolar e gratuit, mâncarea e gratuită.(n.r. nu se pun 4 rânduri de borduri!)
12:00 – Mâncare caldă, nutritivă, gratuită. Saili are o jumătate de ora pentru prânz, la restaurantul şcolii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv şi cu multe feluri de salate şi fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le suportă municipalitatea fiecarui oraş. Dacă orele se prelungesc pâna după amiază, şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 – Înapoi acasă. Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu există delincvenţă, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili şi fratele lui, care au învăţat să gătească la şcoală, pregătesc cina pentru părinţii lor, dacă aceştia întârzie la serviciu.
18:30 – Cina şi sauna (aceasta, de 3 ori pe saptămâna) sunt momentele în care familia se afla împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorinţele, progresele şi nevoile lor. Dar în aceeaşi măsură, se fac şi planuri de vacanţă pentru toată familia, în comun.
20:15 – Temele şi la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, dar Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru ca de-abia aşteaptă să se urce în pat şi să citească din carte. Pentru Saili, şcoala este ca un serviciu.
Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săraca.Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200 000 de euro, de la grădiniţă pâna la absolvirea unei universităţi. “Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”.Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.Elevii au un respect total faţă de profesori, şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi îngrijiţi.Într-o Şcoala din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.Temele sunt sfinte. Şi este foarte rău văzut ca un elev să copieze, chiar şi de către ceilalţi elevi. Este de neconceput ca un elev să scoată o fiţuică la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de către restul elevilor. “De ce să rişti să de dezonorezi, când poţi să studiezi?” Pe aceeaşi linie, ca adulţi, nu-şi vor imagina ce este evaziunea fiscală. Nu e de mirare că Finlanda se afla în fruntea ţărilor cu cele mai ridicate statistici de transparenţă şi cea mai scăzută corupţie publică.Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licenţiată în Drept şi profesoară: “Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv că viaţa însăşi nu se trăieşte decât o singură dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.“Ziua de lucru” a lui Saili este intensă, de la 8 pâna la 3. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzica. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce preferă. Şi, încă odată, se încurajează gândirea critică şi se discută.Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo. Chimie, medicină veterinară sau creaţie de jocuri video. Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească, îmi răspunde că da.